Inghesuiala

La un magazin din orasul nostru ,a inceput acum doua saptamani ,ofertelela zahar si ulei.In fiecare vineri se vinde la pret redus.vinerea trecuta a fost scos la vinzare ,zaharul ,cumperi 9 kg. si primesti 9 kg. cadou,oameni au stat la rind de la ora 5 dimineata,in frig,pina la ora 8 nu se deschide magazinul,cind s-a deschis stocul de zahar sa terminat foarte repede,intr-o ora nu mai era nici firicel de zahar in magazin,lumea dezamagita a ramas cu speranta ca in urmatoarea vineri va apuca ulei.A venit ziua de vineri,dar acum oameni au stat de la ora 1 ,pina la ora deschideri rindul sa ingrosat,erau mai multi in fata decit in spate ,cind s-au deschis usile oameni au dat navala,politia nu a avut nici un sort de izbinda in fata puhoiului uman ,s-au calcat pur si simplu in picioare,pentru doua sticle de ulei.Mi-au venit in nminte imagini demult apuse,cind lumea statea sa ia uleiul la ratie,dar se imbrinceau,noi nu mergem inainte ,ci tot inapoi ,oare cine isi bate joc in halul asta de romanii?domnilor guvernanti va place in ce stare ati adus iaras poporul roman?cu o pensie sau doua salarii nu poti sa iti asiguri hrana zilnica,pentru o familie.Doamne oare cit mai putem indura,trezitiva oameni buni.
Sunt curioasa ,vinerea viitoare va fi dero la oferta,citi oameni se vor inghesui sa il cumpere?
[video][video]

8 MARTIE

Astazi este ziua de 8 martie ,ziua femeii,a tuturor mamelor.A gasit,in plimbarile mele pe net,ginduri dedicate mamei,mi-au placut foarte mult,asa ca o sa le scriu si eu pe acest blog.


"Mamele sunt locul unde dragostea
Rasare din pamânt,
Si fericirea cânta asemenea clopotelor
În onoarea nasterii noastre.

Mamele sunt soarele care straluceste
Pentru viata cerului nostru interior,
Ca sa putem stii ca suntem iubiti
Si sa nu avem nevoie sa ne punem întrebari despre asta.

Mamele sunt luna care lumineaza pamântul
Deasupra disperarii noastre negre,
Ca atunci când suntem îndurerati, sa stim
Ca cineva ne vegheaza tot timpul.

Oricare ar fi teama, durerea sau deznadejdea
Care ne-ar umple viata,
Stim ca deasupra acestei furtuni
Avem, mereu, dragostea lor."

Mamele nu au varsta. Nu exista mame tinere, mame batrane, mame frumoase sau mame urate. Exista doar mame, iar fiecare dintre ele este unica pentru copilul caruia i-a dat viata. O viata fizica, dar mai ales morala. Pentru ca mama e portretul la care pruncul priveste inca din primele zile de viata si de la care se inspira in tot ceea ce va face ulterior. Ea sadeste in copilul sau primele rasaduri ale educatiei morale, religioase si intectuale.

Poate cea mai grea meserie din lume e cea de mama. E meseria cu care nu ajungi niciodata la pensie, o meserie care se hraneste doar din recompense spirituale, insa inegalabile din orice alt punct de vedere. Asta si inseamna bucuria de a fi mama: capacitatea de a trai prin intermediul copiilor tai, capacitatea de a resimti fiecare din bucuriile lor ca si cum ar fi ale tale.

Nu trece o zi fara mama in gandul meu. E mereu acolo, chiar daca fizic e departe. Insa, precum spunea Balzac, pentru mame nu exista spatiu: o adevarata mama presimte si-si vede copilul de la un pol al pamantului la altul. Ea e izvorul acela de iubire neconditionata, o sursa inepuizabila de bucurie si optimism.

Se spune ca o mama buna face cat 100 de invatatori. Insa, inainte de orice, mama te invata sa fii om. Tu esti o mica particica din ea: te nasti, cresti, te maturizezi si multe din gesturile, gandurile si trairile tale sunt o reflexie a ei. Astfel ca, o viata de om e prea putin pentru a-i multumi mamei pentru tot ceea ce face zilnic pentru tine.

Insa, pentru ca luna martie e una speciala, am crezut de cuviinta sa multumesc celei care mi-a dat viata apeland la cuvantul scris: o bucata de text in loc de felicitari si flori. La multi ani MAMA!

Zambilele

Acum o saptamina,cind eram la cumparaturi ,in market,m-am oprit la flori,acolo am vazut si crizanteme,nu am rezistat si am cumparat ,doua mini ghivece,trebuia sa iau si o punga de pamint.Am ajuns acasa si am mutat bulbi de crizantema in ghivece mai mari,le-am lasat in bucatarie,in citeva zile florile au crescut si s-au deschis,au un parfummmm!e minunat in bucatarie miroase a primavara,desi dupa vremea de afara ,nu se face primavara doar cu doua flori ,minunate.Primavara sper sa nu mai intirzii mult,ne-am saturat de frig si zapada.

La saniusi

E simbata,totul este alb ,este acoperit de zapada pufoasa,ne-am hotarit sa mergem la sanie,pe dealurile care inconjoara orasul,am dat citeva telefoane ,s-au strins cam 8 persoane ,cu mic,cu mare ,cu sani si schiuri,am pornit catre pirtie,nu este departe doar 15-20 de minute.Am ajuns la poalele dealului ,era cam mult de urcat ,pt. noi cei mai plinuti si pentru cei mai mici,dar nu ne-am lasat batuti am urcat de citeva ori ,am pornit la vale calare pe sanii,mergeau ca vintul,doamne ce frumos ,nu am mai fost la sanie de ani buni,distractie,relaxare.Eram obositi si uzi la picioare,dar copiii nu vreau sa plece,le-am promis ca vom veni si a doua zi ,altfel aveam sanse sa dormim pe pirtie.Am facut citeva poze sper sa va placa :

Craciunul

In fiecare an, cind se apropie sarbatorile de iarna ,imi aduc aminte de sarbatorile cind eram copii,la bunici,era foarte frumos .In postul craciunului ,nu se minca de dulce ,la inceputul postului se fierbeau oalele sa nu ramina nimic de dulce pe ele,nu se tineau jocuri(hora)in sat pina in prima zi de craciun.Doamne ,parca acum simt mirosul de ceapa coapta ,pe jar,cartofi copti si mere.
Era zapada mare ,alba ,curata,aveam o saniuta mica facuta din lemn,uneori o legam de gitul ciinelui,ca sa ne traga ,in loc de cal.In ajunul craciunului ,copii mergeam in Pitarai,mergeam din casa in casa ,colindam si primeam :mere, biscuiti ,eugeni ,nuci,etc....Feciori satului se imbracau in costum national,cu cojoace mari ,facute din piele de oaie,umblau din casa in casa cu colinda,se numeau Colindeti,primeau :tuica,brinza,bani, dupa ce colindau tot satul se stringeau la unul dintre ei si faceam chef ,cu toate bucatele strinse din sat,acolo se stringea tot satul ,faceau joc,atunci nu erau formatii de muzica ,se juca dupa o fluiera,erau maiestri la cintat si jucat.Abia asteptam sa vedem colindeti,imi erau tare dragi colinzile lor ,cintate pe doua voci,offff doamne s-au pierdut toate in negura vremi,acum s-au mai pierdut din obiceiurile straveci.
   In juru orasului Calan,in satele invecinate,Chitid,Bosorod,Vilcele ,etc..in zilele craciunului se merge cu Calusarul,din casa in casa,iar seara se face la caminul cultural joc,ii spun joc fiinca este muzica populara.Acest obocei se poastreaza si in zilele noastre
In oras ,copiii merg cu colinda ,in seara de ajun,dar merg numai baieti,fetele stau acasa si asteapta sa vina colindatori.Eu sper ,macar in preasma sarbatorilor sa devenim mai buni,sa ne aduca sanatate ,fericireEu va doresc la toti care vizitati acest blog:.
De sfintele Sarbatori sa deschidem usa pentru oaspeti dragi, si inima pentru speranta bucurie si lumina. Sa fim mai buni si sa privim inainte cu incredere, stiind ca daca avem credinta, drumul din fata noastra va fi presarat cu impliniri.LA MULTI ANI

Lupta pt. ciolan

A inceput iaras lupta pt. putere,a ramas un loc liber in camera deputatilor,in urma decesului ,lui Ion Timis,acum pentru acest loc este o mare batalie,acum au iesit cu toti in strada ,in mijlocul multimi ,ca sa ceara un vot,as vrea sa ii intreb pe acesti candidati :ce sa votam domnilor?suntem in saracie totala,muncim dar nu ajung bani pt. rate ,haine si mincare.Vine craciunul ,nu avem ce sa punem la copii sub pomul de iarna sau pe masa ,toate sunt scumpe,in loc sa alocati atitea fonduri pt. propaganda mai bine ati fi dat salarii bugetarilor,muncitorilor in general,ati taiat toate sporurile, inclusiv cel de vechime, acum cei vechi vor fi la fel cu cei angajati de o luna ,este un haos total in tara asta ,in toate domeniile,dar nu va sfiiti sa cereti voturi,dati vina uni pe alti,iar noi suferim de foame si de frig.Rusine sa va fie domnilor candidati.

Mini vacanta

Am primit un telefon de la unchiul meu ,care nea invitat la cules de prune,sa il ajutam si sa aducem prune pt. dulceata.N-eam imbarcat cu mic cu mare in masina si am pornit la drum ,spre meleagurile copilariei mele,doamne cit de dor imi era .Am facut cam o ora pina in satul Federi ,este un sat de munte cu casele imprastiate,am ajuns pina unde se poate urca cu masina ,de aici mai urcam cam 30 minute pe jos,aici a coborit unchiul cu calul ,ca sa caram bagajul,pe fetita mea am urcat-o calare ,peste disagi cu povara,ma uitam la ea si ma vedeam pe mine ,la virsta ei,ma cara bunica tot calare si ma lega sa nu cad de pe cal,am ajuns in deal sus acasa ,este o casa din birne ,iar linga ea este una mai noua, din boltari ,care este aranjata frumos.Mi-a fost tare dor de acea casa,acolo am crescut,m-a crescut bunica de la 2 ani,eram doi frati si tata a plecat militar,mama a ramas cu 2 copii sa ne creasca,asa ca pe mine m-a luat bunica ,fratele meu a ramas cu mama ,eu am stat acolo pina cind a trebuit sa merg la gradinita ,cam la 5 ani,ca nu ma primeau la scoala,fara un an de gradinita.Eram ca Heydi ,fetita muntilor,mergeam la oi,prin padurea din apropierea casei,parca si acum aud sunetul talangi ,doamne ce imi lipsesc acele clipe,imi este dor de bunica ,pe care o strigam:"mama buna"si care ma ducea peste tot cu ea .Au ramas doar amintirile ,dar este timpul sa ma trezesc din amintiri si sa pornim la treaba ca doar de asta am venit ,am mincat slanina cu brinza si cu rosii,si am plecat sa stringem prune ,eram vreo 7 persoane ,4 mari si trei copii,am strins la prune pina s-a intunecat ,dar a mai ramas de lucru si pt. a doua zi.Din prispa casei se vedeau ,undeva in gradina mormintele bunicilor ,aici se ingroapa morti in gradina ,cimitirul este departe de casa,eram obosita asa ca a ramas ca a doua zi sa merg sa aprind o luminare la capatiiul lor.Am cinat ,dar copii au inceput sa se joace ,sa sara ,sa se distreze pina au picat rupti de oboseala.
     A doua zi ,am plecat iaras la cules,la amiaza am facut un foc mare,ca sa facem gratarele,mititei si pulpitele de pui,pina s-a facut jarul am luat doua luminari si am urcat la mormintele bunicilor,in timp ce ardeau m-a cuprins iaras dorul si in fata ochilor imi apareau clisee din copilaria mea,ma auzeam fluierind din degete dupa oi,ma auzeam strigind la bunica ,de pe coasta"mama bunaaaa",seara mulgeam oile in namet(tarcul oilor),cind mergeau la oras abia asteptam sa vina ,sa imi aduca bomboate sa eugeni,bunica era tot timpul imbracata in costum national :rochie neagra si ciupeag cusut cu mina,aveam si eu costum national eram doar de o schioapa si aveam catrinta, rosie,cipeag ,frumos cusut cu  lame ,viu colorat si poale albe cu cipta ,oprg negru tesut in razboi.In fiecare iarna bunica avea montat in casa razboiul de tesut ,acolo avea covertuti ,cite o straita ,cioareci pt. barbati (pantaloni de la costumul national erau tesuti de lina) si cite alte lucruri pe care le avea montate in razboiul ei din lemn.Ma ardea sufletul de dorul ei ,ma topeam la gindul ca nu mai este,dar ma striga cineva,ma trezesc la realitate,trebuia sa facem gratarele ,ca era inca de lucru .Am mincat si iar la treaba ,am mers cu caruta sa aducem merele si prunele dintr-o gradina, care era mai departe de casa,distractia copiilor,mersul cu caruta pe deal in jos,prin gropi si hirtoape.
    Duminica ,ajutata de cele doua fetite ,una a mea si una era tot nepoata unchiului,am facut galuste cu prune,barbati au strins in galeti pruna ca sa facem si noi acasa compot si dulceata,in cosuri au pus rosii si piersici.Dupa ce am terminat cu galustele am mers sa culegem coarne,sa facem lichior,cornata,am cules pere ,care s-au copt in balcon,erau zemoase si dulci.

    A venit timpul sa plecam catre casa,trebuia sa mergem la servici ,la scoala,eram incarcati ca si albinele ,am coborit la masini ,pe jos,acolo am pus bagajul si eu si fetele am coborit pe jos ,sa nu fie prea mare greutatea in masina,pina unde drumul era asfaltat,am urcat si noi in masina ,ma uitam in urma ,cu nostalgie,la dealul care ramine in urma,la leaganul copilariei mele,am promis ca intr-o buna zi vom mai reveni ,sane astimparam dorul .