miercuri, 31 august 2011

Parcul din Gherla

Zilele trecute am facut o vizita scurta in orasul Gherla,este un orasel mic,pe malul Somesului,abia am asteptat sa vizitez ,parcul orasului,este un parc mare ,cu multa umbra ,copaci batrani si foarte inalti.Am sa va prezint ,poze ,cu vorbele nu pot reprezenta acest parc.





Aici erau cindva trei balerine din cupru,au fost furate de hoti care au incercat sa le duca la fier vechi ,asa ca am gasit repede o micuta balerina.
Ce este mai interesant in acest parc ,sunt veveritele,daca ciocnesti doua nuci vin repede sa le ia ,le lasi jos si dispar repede in copaci.




Sper ca am reusit sa va prezint o mica parte din acest paradis.

sâmbătă, 20 august 2011

La afine 2

Atrecut o saptamana decind am fost la afine ,am hotarat sa mai facem o incercare,dar de data asta in alta parte ,acolo anul trecut au fost foarte multe afine,sau facut bani frumosi pe ele,fiecare a facut profit.
Am pregatit toate cele trebuinceoase :mancare,galeti ,piaptanele ,cortul saci de dormit,vrem sa stam citeva zile.Este sambata ,la 0ra 15 pornim motorul si plecam ,ajungem in Hunedoara ,alimentam si o luam pe la lacul Cincisi,doamne citi fiori imi da acest lac,cred ca din cauza legendelor si intamplarilor petrecute aici ,brrrrrr,este un peisaj frumos ,este un drum asfaltat ,este bine ,ajungem in localitatea Hasdau aici drumul asfaltat se sfarseste,este un drum de tara prafuit,prin padure drumul este ingust ,in dreapta este prapastie,imi este teama ,cu greu inaintam ,ne intilnim cu o masina care cara lemne ,trebuie sa oprim unde este drumul putin mai lat ,ca sa poata sa treaca pe linga noi,sunt foarte putine sate,este totul numai padure ,un drum abrupt,plin de santuri facute de apa ,la un moment dat o luam pe drum la vale ,cind ajungem jos ne dam seama ca am gresit drumul,facem cale intoarsa,pe jos pana in varful dealului,masina nu poate sa urce cu asa greutate,ne imbarcam din nou, drumul este putin mai bun,doamne nu mai ajungem odata,am stat linga sofer ,sunt tot incordata cind vad cum este drumul,offffff,offffff,este mai greu decit duminica trecuta,pe o parte si pe alta a drumului se vad afinari ,oprim sa ne uitam ,sunt plini de bobite negre ,din loc in loc se vad oameni care stau la vaci ,dar au si piaptane ,deci strang si afine.Cu greu ajungem in Vadul-Dobri un sat de munte nu pre rasfirat,la intrare in sat sunt puse corturi,aici stau culegatorii de afine ,cu catel cu purcel.Tot dealul este plin de masini ,corturi si oameni,coboram in intr-o vale ,este inca devreme ,asa ca o pornim la cules de afine pe deal ,constatam ca nu sunt asa de multe ca si anul trecut,dar asta e ,la pomul laudat sa nu mergi niciodata cu sacul,strangem o jumatate de galeata,toti patru,dar se insereaza si trebuie sa montam cortul ,sa strangem lemne pt, foc si sa mancam ceva ,ramane ca dimineata sa o pornim din nou.Montam cortul,aprindem focul ,valea se umple de fum ,este o vreme inchisa ,nu ploua dar este racoare,cum se lasa seara in vale isi face aparitia ceata ,pe linga noi susura un pariu,este limpede ca cristalul.Am pus masa ,ne-am potolit foamea,este un aer curat ,il simtim cu intra in plamani,acum stam linga foc ,povestim cite in luna si in stele este deja tarziu ,trecut de miezul nopti,ne prinde oboseala ,eu cu sotul intram in cort,socri in masina ,ce sa pot sa dorm aud toate zgomotele din jur,un soricel isi face de lucru in iarba linga cort ,focul este aprins in fata cortului ,este rece ,am noroc ca sotul meu este ca o soba ,degaje caldura,atipesc vreo doua ore ,aud cind socrumi-o pune lemne pe foc,nu ma mai prinde somnul,stau asa cu ochi deschisi ,e ora 4 dimineata ,ne trezim toti si ne punem in jurul focului sa ne incalzim ,incepe sa se faca ziua ,trebuie sa plecam sa vedem unde gasim afinile.Strangem cortul,si toate bagajele,au inceput sa apara masinile care merg pline cu oameni pe linga parau in sus ,plecam si noi dupa ei ,am parcurs vreo 100 de metri ,drumul este plin de gropi ,nu mai putem inainta ,ne dam jos ,decidem ca nu are rost sa fortam masina ,asa ca ne lasam pagubasi.Tragem masina la oparte si apucam pe deal dupa afine .este foarte devreme ,iarba este mare si plina de roua,intr-o ora suntem uzi leoarca,afine putine ,sunt doar 2 galeti pline.Ne sfatuim ca ar fi bine sa mergem acolo unde am vazut noi frumusetea de afine,zis si facut.Ajungem in primul sat aici pe marginea drumului,afinari si afine ca margelele,oprim luam piaptanele si vrem sa strangem,dar apare o femeie cu o falca in cer si cu una in pamant:
-Nu aveti voie aici ,sa strangeti afine ,sunt ale mele ,chem politia,urla ea.
-Ce crezi ca ma sperie politia ,ce te urli ,nu am stiut ca sunt ale tale,zic io.
-Iau numarul de la masina si chem politia.
-Vrei numarul ti-l dau jos si ti-l las amintire daca vrei,ce ne-ai spus si nu am plecat?
-Si anul trecut ne-au furat afinile.
-Dar nu noi.
-Voi ca deaia ati venit si acum,stiu eu masina asta.
-Nu am fost noi,asa ca mai scutestene
Uite asa plecam fara sa culegem vre-o afina,nervosi ca putea sa ne spuna sa plecam ,nu se ne ameninte cu politia ,aici in munte nu este semnal la telefoane si ea cheama politia .Ajungem in alt loc cu afinari ,aici culegem citeva piaptane,se vede cum un om urca gafind dealul ,se indreapta catre noi,imi dau seama ca ne va certa.
-Domnilor aici este pamantul meu si nu va las sa strangeti afinile.
-Nu am stiut,ca nu santem de pe aici,o sa plecam .
Ne urcam si plecam ,deceptionati si obositi.Ma gandesc ca eu am crescut la bunici ,tot intr-un sat de munte,dar acolo nu avea nimeni treaba ca culegeai afine ,ciuperci de pe pamantul cuiva,pe aici sunt altfel de oameni,nu mi-a trecut prin cap ca nu poti sa culegi fructe de padure ,care au crescut asa de capul lor ,nu au fost plantate si nici ingrijite de oameni,dar asta e ,nu avem ca sa facem.Drumul de intoarcere este parca mai scurt,ne oprim ,pe margine drumului este zmeura,ne este frica sa o mai srangem,daca apare iarasi un propietar,strangem intr-o sticluta citeva boabe ca sa o ducem la copii sa guste si ei .
Ajungem acasa dupa o zi istovitoare,obositi,am dormit 2 ore noaptea,facem cite un dus ,ne odihnim.A doua zi trebuie sa alegem afinile culese sunt pline de frunza ,avem comada de 4 kg. de afine la o vecina,care vine sa intrebe daca am adus, ca sa stie, sa nu cumpere din alta parte.
Am vindut productia si am facut si eu dulceata de afine,imi era ciuda ca spuneau ca sunt scumpe,asa ca decit sa le dau degeaba mai bine le papa copii mei.
Asta a fost patania noastra de anul acesta,la cules de afine,sper ca la anul va fi mai bine,acum stim si locurile si oameni,ca nu putem strange afinile de unde vrem noi si poate le vom vinde sus in munte, ca la piata lumea fuge cind aude pretul,putini stiu sa aprecieze munca depusa pentru culegerea lor.

marți, 16 august 2011

La afine

Am progamat aceasta ,excursie cu mult timp in urma ,anul trecut socri mei au fost la cules de afine,am hotarat ca in acest an vom merge si noi ,am luat concediu de odihna si am facut pregatirile de plecare ,am pus in portbagajul masinii ,mincare, apa ,galeti si piaptanele pt. cules afine ,fara ele nu ai ce sa cauti acolo ,afinile nu se pot strange cu mina.A doua zi dis de dimineata ,pe la ora 4 ,am pornit motorul ,am plecat ,spre plaiuri necunoscute si indepartate.Trecem prin orasul Hunedoara,alimentam masina ,ca sa nu ramanem fara carburanti,trecem localitate ,dupa localitate,nu este tipenie de om ,la o ora asa matinala,privesc pe geamul masinii,sunt paduri si dealuri,unde si unde cite o mina ,care este acum inchisa ,in jurul ei sau format localitati minere ,ma intreb: oare oameni care locuiesc aici ,cu ce traiesc,de unde isi mai cistiga existenta ?.Am ajuns in virful unui deal ,masina s--a oprit ,nu mai vrea sa porneasca,face pe nebuna,o incercare ramane nemiscata ,a doua incercare nimic,a treia incercare,porneste,ne uitam pe indicatoare ,am ajuns in tinutul padurenilor ,in satul Poienita Voini ,aici trecem pe linga casa memoriala Dragan Muntean,nu mai stim pe unde sa o luam,oprim masina la o poarta,acolo un localnic mai harnic,este deja ora 6 ,intrebam:
-Buna dimineata,vrem sa ajungem in satul Alun ,acolo unde sunt afine ,pe unde trebuie sa o luam?
-Neata,mergeti inainte si la iesirea din sat sunt 3 drumuri,o luati pe cel din mijloc.
-Multumim.
Plecam ,ajungem la drumuri ,sunt doar doua ,pe care sa o luam?o luam pe drumul care urca dealul,mergem pe el,uite o stana ,vedem un cioban,intrebam daca este bine,dar am mers aiurea ,facem cale intoarsa,pina la cele trei drumuri ,ne dam jos din masina le numaram ,chiar sunt trei.Trebuie sa coboram dealul ,doamne ce abrupt este drumul,trebuie sa ajungem pe dealul invecinat,coboram cum coboram ,dar oare vom mai pute urca aceea panta?Drumul este anevoios ,am ajuns in vale si acum trebuie sa urcam din nou,urcam agale ,sa nu fortam masina, am dat un sac de bani pe ea, am ajuns in satul Alun,aici nu putem sa continuam drumul cu masina ,ne imbracam de scandal cu :cisme de cauciuc,pantaloni lungi,luam apa ,mancarea,galetile ,piaptanele si o pornim pe deal in sus ,este ora 7,30,in drum gasim doi ciresi,cu cirese mari si zemoase ,culegem citeva ,o pornim la drum ,increzatori ca vom gasi afinile mult visate,urcam si urcam ,dar nu se mai termina drumul asta,ajungem in virful dealului,parca suntem deasupra lumi,cit vezi cu ochi dealuri impadurite ,pe fiecare culme ,este cite un sat,parca sunt niste margele rasfirate,acesta este tinutul Padurenilor.Unde sunt afinele?unde sunt afinari?ne uitam in jos si vedem afinele ,trebuie sa te uiti bine ,ca sa le zaresti,iarba este mare,pornim marea recoltare,cu paptanele intr-o mana ,cu galeata in cealalta.Strangem cit strangem ,vremea trece ,se ridica soarele,o caldura inabusitoare,curg transpiratiile pe noi,fiecare vrea sa stranga cit mai multe,dar ne parasesc puterile ,ne oprim sa putem manca ,sa bem apa ,ne asezam la umbra,ne odihnim putin dupa masa,pornim din nou la strans,deja nu mai avem nici un chef ,impreunam afinele ,sunt trei galeti pline,dar va trebui sa le alegem ,sunt pline de frunza ,de la afinari,ramanem fara apa,caldura mare,nu mai rezistam,barbati cara galetile grele ,pe deal in sus pana la drum,este cale lunga pana la masina ,mergem pe drumul pe care am urcat,este greu ,ne oprim in dreptul unei cruci,este din 1942,scrie ca au disparut doi aomeni ,pornim la vale ,caldura ne topeste ,dar trebuie sa ajungem la masina,in sfarsit ,am, ajuns ,aranjam galetile in portbagaj ,ne descaltam de cisme ,ard picioarele in ele.Intrebam pe cineva daca este apa de baut prin apropuiere,gasim izvorul ,care este captat intr-un bazin de ciment ,iar pe teava curge apa,doamne ce rece si buna este apa ,nu am baut decind eram copil o asa apa rece,suntem ca niste brotaci cu burtile pline de apa.Pornim la drum ,ne asteapta acelasi drum anevoios,il parcurgem fara incidente,ajungem cu bine acasa ,obositi ,flamanzi ,nu mai vreau nimic decit sa pot dormi ,miine trebuie alese afinele ,ca sa le putem vinde .
Inainte sa fac aceasta calatorie ,mergeam la piata si mi se pareau foarte scumpe afinele,dar acum dupa ce am vazut ce greu se strang,ce greu se aleg mi-am schimbat total parerea,este o munca titanica,oameni buni cind cumparati afinele sa stiti ca fac toti banii.
Am ales afinele ,am gasit un proprietar de pensiune care le-a luat la gramada,am facut bani care i-am dat pe benzina ,am ramas si cu putin profit,asa a fost prima noastra zi la afine,dar totusi nu ne-am lecuit si a urmat a doua iesire la afine,am sa va povestesc altadata despre aceasta.