Nu am untrat de foarte mult timp ,pe acest blog ,nu vreau sa gasesc scuze ,dar o retete de socializare ,ne deruteaza ,ne ocupa foarte mult timp,din timpul liber ,ne distrage atentia ,imi pierd ideeile ,dar am hotarat ca trebuie sa gasesc un echilibru intre cele doua ,sper sa reusesc sa fac asta
Ieri ,2 octombrie 2014,toti romanii ,au votat ,presedintele tari.Au fost 14 candidati ,uni cunoscuti ,uni mai putin cunoscuti,eeee deci am avut de unde alege ,asa spunem la prima vedere,dar pe cine sa alegi?sunt toti mincinosi si hoti ,nici unul dintre cei 14 nu va fi alaturi de romani,de romanii de rand,nu vor tine cont de nevoile si doleantele noastreOare stiu ,cei de sus,ca suntem la pragul saraciei ?muncitori bugetari,nu ma refer aici la cei care lucreaza in birouri ,ci la cei care lucreaza ,efectiv,8 ore in praf ,soare ,frig ,vant ,etc.fara sporuri cu un salaru de sub 200 euro .Se spune ,ca au crescut salarilee,dar nu se pune la socoteala ca au crescut preturile ,in functie de fluctuatia euro ,dar lefurile sunt in roni,care nu acopere nici macar darile la stat ,As avea foarte multe de spus ,cu toate astea am votat ,avem o mica speranta ca va fi mai bine ,dar ............
luni, 3 noiembrie 2014
sâmbătă, 3 august 2013
Teapa
M -am trezit tarziu,era ora 6,dimineata ,am intarziat la serviciucut,este foarte mult de lucru ,dau telefon la soacra mea :
-Ce faci mamaie?
-Acum m-am trezit.
- Vi sa ma ajuti la lucru,m-am trezit tarziu si e foarte mult de facut.
-Bine, o sa vin.
Am terminat noi treaba,pe drum spre casa, intalneste o tanara care se apleaca si ridica de jos un inel,o verigheta de aur,tremurand ii spune:
-Am gasit acest inel ,daca vreti sa impartim castigul,eu vreu 200 de lei restul este al dumneavoastra.
Se uita mamaia la el ,pare greu,il suce il invarte,este stantat pare in regula ,este de aur.
-Nu am atatia bani,doar 145 de lei .
-Sant buni si astea.
Bucuroasa soacra mea ia inelul ,il duce acasa,imi da telefon si imi spune ce a patit ,eu sunt cam suspicioasa,nu imi vine sa cred,ca este aur ,ea ma asigura ca este in regula .
-Bine cand voi veni de la serviciu ,vom merge cu el la amanet sa vedem ,daca e de aur si ce greutate are.
Am ajuns de la lucru ,am luat inelul,plecam cu el la amanet ,primul este inchis ,cand il arat la cel de la ghiseu imi spune:
-Ce vrei sa iti cantaresc,saiba asta de alama?
-Pai cum ,esti sigur?
-Da ,cine a luat teapa cu asta?
-Pai ,nimeni,l-a gasit cineva.
-Lucrurile astea nu se gasesc.
Nu am mai zis nimic,ce puteam sa mai zic,am plecat dezamagita,deci este o mare teapa.
Ajung cu la socri mei ,ei curiosi cat face marea bijuterie:
-Este o mare teapa zic eu.
-Dute mai de aici,cum sa fie teapa ?
-Asa ,zic eu ,nu glumesc.
-Vai ,am dat ultimi bani ,pe o tinichea.
-Asta este ,alta data sa nu mai luati bijuteri de pe strada .
Am povestit aceasta patanie,ca sa nu cada si alti oameni in plasa smecherilor,care nu au rusine si scrupule ,castiga bani usor si nemunciti.Aceasta metoda este veche ,dar tot mai face victime in randul oamenilor creduli si vanatorilor de chilipiluri.Cumparati bijuteri de la magazinele de specialitate,
-Ce faci mamaie?
-Acum m-am trezit.
- Vi sa ma ajuti la lucru,m-am trezit tarziu si e foarte mult de facut.
-Bine, o sa vin.
Am terminat noi treaba,pe drum spre casa, intalneste o tanara care se apleaca si ridica de jos un inel,o verigheta de aur,tremurand ii spune:
-Am gasit acest inel ,daca vreti sa impartim castigul,eu vreu 200 de lei restul este al dumneavoastra.
Se uita mamaia la el ,pare greu,il suce il invarte,este stantat pare in regula ,este de aur.
-Nu am atatia bani,doar 145 de lei .
-Sant buni si astea.
Bucuroasa soacra mea ia inelul ,il duce acasa,imi da telefon si imi spune ce a patit ,eu sunt cam suspicioasa,nu imi vine sa cred,ca este aur ,ea ma asigura ca este in regula .
-Bine cand voi veni de la serviciu ,vom merge cu el la amanet sa vedem ,daca e de aur si ce greutate are.
Am ajuns de la lucru ,am luat inelul,plecam cu el la amanet ,primul este inchis ,cand il arat la cel de la ghiseu imi spune:
-Ce vrei sa iti cantaresc,saiba asta de alama?
-Pai cum ,esti sigur?
-Da ,cine a luat teapa cu asta?
-Pai ,nimeni,l-a gasit cineva.
-Lucrurile astea nu se gasesc.
Nu am mai zis nimic,ce puteam sa mai zic,am plecat dezamagita,deci este o mare teapa.
Ajung cu la socri mei ,ei curiosi cat face marea bijuterie:
-Este o mare teapa zic eu.
-Dute mai de aici,cum sa fie teapa ?
-Asa ,zic eu ,nu glumesc.
-Vai ,am dat ultimi bani ,pe o tinichea.
-Asta este ,alta data sa nu mai luati bijuteri de pe strada .
Am povestit aceasta patanie,ca sa nu cada si alti oameni in plasa smecherilor,care nu au rusine si scrupule ,castiga bani usor si nemunciti.Aceasta metoda este veche ,dar tot mai face victime in randul oamenilor creduli si vanatorilor de chilipiluri.Cumparati bijuteri de la magazinele de specialitate,
duminică, 26 mai 2013
Multumire
Astazi ,sotul meu ,a fost chemat sa monteze o usa la un apartament ,care este situat in scara cu soacra mea,a ajuns la apartament ,acolo trei baieti se chinue sa monteze o usa ,unul dintre ei spune
-Mai sti cand m-ai salvat de la moarte?,daca nu erai tu ,astazi eu nu eram aici.
Se uita la el ,era un baiat inalt bine facut ,prin fata ochilor ii trece episodul cand l-a salvat ,era cu ani in urma intr-o zi torida de vara ,toti eram la scaldat pe malul Streiului,raul pe malurile caruia este orasulnostru ,Calan.Erau tineri ,copii,parinti ,dupa o balaceala zdravana ,stateam pe mal la soare,ne uitam la apa care a inceput sa creasca ,in susul apei sunt termocentrale ,care turbineaza si atunci in aval ,apa creste si curge cu repeziciune.Pe langa noi ,o mama plangea ,se vaita ,de mama focului
-Copilul meu ,copilul meu ,se ineaca .
-Unde ?spune sotul meu .
Eu care ma uitam la apa ,am vazut ,un smoc de par negru,pentru o fractiune de secunda,am zis
-Uite aici ,am aratat cu mana locul unde am vazut ,varful capului.
Fara sa stea pe ganduri ,a sarit in apa ,a ridicat copilui ,deasupra apei ,l-a sos afara ,pe mal ,unde mama lui astepta cu sufletul la gura,era lessinat ,dar dupa ce i-au acordat primul ajutur si-a revenit,desi a venit salvarea nu a mai fost nevoie de internare.De atunci au trecut ani si ani ,copilul a crescut ,au plecat in strainatate,nu l-a mai vazut de atunci ,nu il mai cunostea ,mama lui ii multumeste de fiecare data cand are ocaziat.
Revine la realitate si vede flacaul din fata lui ,care nu mai conteneste sa ii multumeasca.
Cine stie care ar fi fost situatia ,daca nu era,atunci la momentul potrivit si la locul potrivit.A terminat ce avea de facut a ramas afectat profund de cele intamplate ,de retrairea vechilor amintiri.
-Mai sti cand m-ai salvat de la moarte?,daca nu erai tu ,astazi eu nu eram aici.
Se uita la el ,era un baiat inalt bine facut ,prin fata ochilor ii trece episodul cand l-a salvat ,era cu ani in urma intr-o zi torida de vara ,toti eram la scaldat pe malul Streiului,raul pe malurile caruia este orasulnostru ,Calan.Erau tineri ,copii,parinti ,dupa o balaceala zdravana ,stateam pe mal la soare,ne uitam la apa care a inceput sa creasca ,in susul apei sunt termocentrale ,care turbineaza si atunci in aval ,apa creste si curge cu repeziciune.Pe langa noi ,o mama plangea ,se vaita ,de mama focului
-Copilul meu ,copilul meu ,se ineaca .
-Unde ?spune sotul meu .
Eu care ma uitam la apa ,am vazut ,un smoc de par negru,pentru o fractiune de secunda,am zis
-Uite aici ,am aratat cu mana locul unde am vazut ,varful capului.
Fara sa stea pe ganduri ,a sarit in apa ,a ridicat copilui ,deasupra apei ,l-a sos afara ,pe mal ,unde mama lui astepta cu sufletul la gura,era lessinat ,dar dupa ce i-au acordat primul ajutur si-a revenit,desi a venit salvarea nu a mai fost nevoie de internare.De atunci au trecut ani si ani ,copilul a crescut ,au plecat in strainatate,nu l-a mai vazut de atunci ,nu il mai cunostea ,mama lui ii multumeste de fiecare data cand are ocaziat.
Revine la realitate si vede flacaul din fata lui ,care nu mai conteneste sa ii multumeasca.
Cine stie care ar fi fost situatia ,daca nu era,atunci la momentul potrivit si la locul potrivit.A terminat ce avea de facut a ramas afectat profund de cele intamplate ,de retrairea vechilor amintiri.
duminică, 18 noiembrie 2012
Prietena
Acum cateva saptamani,am facut rost de adresa celei mai buna prietene ,din copilarie.Am incercat ani de zile sa am o adresa a ei,sa pot vorbi cu ea ,este plecata in Spania de ani buni.Mama ei mi-a dat zeci de adrese,dar nu erau bune ,cum bine stim,daca pui un punct in plus sau in minus,nu vei gasi persoana cautata,v-ati dat seama este o adresa de pe net,de pe un sait foarte cunoscut de socializare.Cu adresa in mana,am tastat-o ,doamne abia astept sa vorbesc cu ea ,gata este scrisa ,gasesc pagina,nu este online,las un mesaj,cu speranta ca va raspunde ,ca asteapta si ea sa vorbim,avem atate sa ne spunem,cate amintiri ,prin cate am trecutimpreuna,am fost colege in aceeasi clasa 10 ani ,eram nedespartite,la bine si la rau.
Astept si astept,cateva zile ,dar nici un semn de viata,intr-un tarziu este cineva,scriu :Buna!era sotul ei ,i-am spus cine sunt,ma cunostea foarte putin ,ne-am intalnit doar odata ,ma stia mai mult din povestirile ei .Mi-a spus ca ei nu ii place sa intre pe net,nu crede ca v-a vorbi cu mine.Am ramas fara cuvinte ,cum?sa nu vorbeasca ea cu mine?am fost ca doua surori,poate asa consider doar eu?,nu imi venea sa cred asa ceva ,dar era adevarat .S-a asternut tacerea,cateva zile bune,eram descurajata ,trista.Intr-o zi ,surpriza,era online,imi scrie, ca este ea ,vorbim putin ,cu promisiunea ca duminica urmatoare ,sa intram si sa povestim cate in luna si in stele,dar am asteptat degeaba,nu era de gasit ,iarasi s-a asternut apasatoarea tacere.
Ma tot intreb,de ce?nu stiu raspunsul,poate ma v-a lamuri intr-o buna zi.Mintea imi zboara cu ani in urma,cand eram doar doua fetite,eram diferite,eu bruneta, cu ochi caprui ,ea blonda, cu ochi verzi,eu mai barbatoasa,ea firava si plapanda ca un fir de ghiocel,eram ca plus cu minus ,doua extreme care se atrag si se complecteaza reciproc.Cum am mai spus ,eram colege de clasa,dar prietenia noastra s-a legat in clasa a -V-a,de atunci eram nedespartite ,la scoala si in timpul liber.Ea statea , la etajul patru,imi era groaza sa urc in fiecare zi ,de zeci de ori ,asa ca aveam un semnal,ha, ha,eu fluieram in degete,ca un adevarat cioban,parinti ei spuneau:
-Fugi ca ti-a venit baietoiu!Noi ne distram copios ,de aceste vorbe.
Cred ca eram prin clasa a -VII-a ,intr-o dimineata ,cred ca era duminica,am urcat la ea ,la usa era un capac de sicriu,of doamne ce s-a putut intampla,intru ,era mare tristete,tatal ei era in sicriu pe masa,era bolnav ,dar noi nu prea dedeam atentie amanuntelor.Dupa inmormantare ,ea a ramas foarte afectata ,era singurul ei sprijin,tinea foarte mult la el ,m-ai avea o sora ,care era febletea mamei,ea era ceea mai mare si ceea raspunzatoare de tot,tot ce facea ea nu era bine,ceea mica mai smechera ,scapa intodeauna basma curata.Cand mama ei o bate,tot timpul il strga pe tatal ei :
-Tata unde esti ?sa ma scapi.Atunci loviturile se opreau.
Una dintre bataile,luate ,a fost dupa o excursie facuta de noi ,la neamurile mele ,intr-un sat de munte.Eram in vacanta de primavara,inainte de paste,ne-am hotarat sa mergem la verisori mei,in Cioclovina,un sat imprastiat de munte,le-am spus parintilor ca plecam ,dar mama ei nu a vrut ,asa ca am plecat oricum.Cum veri mei erau la scoala ,in oras,am plecat toti .Atunci nu erau masini ,sa circule ca si acum,am mers cu autobusul ,apoi pe jos vreo doua ore,drumul a trecut foarte repede,razand ,povestind..Am ajuns acasa ,era facuta din barne ,erau doar doua camere,atunci era foarte incapatoare,desi eram multi ,cinci copii si doi adulti.Matusa si unchiul ,erau obisnuiti cu multi copii,ei aveau cinci ,se bucurau sa le fie casa plina.
Era loc destul pentru joaca ,afara prin gradini.Intr-o zi ,cand plecam la joaca ,putin mai incolo de casa,intr-o gradina erau caii la pascut ,ce ne trece prin cap :
- Hai sa calarim !eu eram doar crescuta in seau calului,zis si facut,eu prima ,urc calare pe iapa asa fara seaua,unul dintre ceilalti ,au dat cu o nuia ,a pornit iapa ca din pusca,cu mine calare ,printre pruni,eu ca sa nu ma lovesc cu capul de crengi,m-am lasat pe gatul ei ,vazand ca nu se opreste ,m-am lasat sa alunec jos,am cazut cu fata in sus ,am ramas nemiscata cateva momente,ceilalti au venit speriati ,crezand ca am murit.Eu eram bine mersi,am scapat fara sa ma lovesc,am rasuflat usurati ca a trecut totul cu bine,ne-am hotarat sa nu suflam o vorba despre aceasta intamplare.Dar oare credeti ca nu am mai facut nazbatii,hm,doar nu stateam inchisi in casa.Cum era primavara oile erau fatate,erau o gramada de mielusei ,doamne ce frumosi erau,albi ca zapada.Noi ,ca niste nzdravani ce eram ,mergeam in gradina ,prindeam ,mieluti si le puneam batic in cap,doamne cu aratau ,oile fugeau speriate,iar noi radeam de ne prapadeam,mare distractie pe capul nostru.
In acest sat ,de paste ,era un obicei ,se impodobea o cruce cu flori,si trebuia impodobita de fete si baieti,trebuia sa mergem dupa flori in padure,ne-am pregatit sa urcam dealul ,sus in padure,era destul de mers,cand am ajuns in padure ,era o frumusete,era totul alb ,erau ghiocei,dar nu ghiocei asa cum ii stiam noi ,erau mai mari,cu petale albe si varfuri verzui ,ca niste clopotei,era padurea plina de fete si baieti ,dupa ce ne-am saturat de zbenguiala,am cules,cate un buchet imens de ghiocei ,cu care am impodobit crucea de lemn,of cat era de frumos ,eram copiii,fara nici o grija .In ziua de paste ,se mergea la biserica ,era o biserica mica de lemn,cu cosul plin de bunati,oua ,pasca ,cozonaci,etc...
In acest sat sunt doua mari pesteri,una cu apa ,adica curge un mic parau prin ea,una uscata,nu trebuia sa ramana necertetate de noi,Asa ca intr-o zi am mers sa le vizitam,eram inarmati cu o lanterna ,intram in pestera uscata,mergem cativa zeci de metri,se vedea intrarea doar ca un punct de lumina,ne lasa lanterna balta ,nu vrea sa se mai aprinda,mie imi este foarte frica de locuri inguste ,parca ma apasa pe piept,am hotarat sa iesim ,nu putem sa continuam pe intuneric,am rasuflat usurata ,ca am scapat de acolo,dar imi parea rau ca nu am vazut frumusetile pesteri.Am cobarat sa vedem cealalta pestera ,era o frumusete ,apa iesea lin din ea ,apoi o pornea navalnic la vale, peste pietre,parca fierbea ,nu alta.
Uite asa a trecut vacanta de primavara,cand am plecat de acolo,era zapada,eram imbracati de iarna,cu cizme si paltoane.Am parcurs tot drumul cantand ,glumind si povestind,a fost o vacanta de neuitat.Am ajuns acasa ,acum e acum,s-a deschis iadul,mama ei a luat-o in suturi nici nu am intrat bine pe usa,offf ce belea pe capul ei.Dar a trecut repede,eram foarte bucuroase ,de vacanta care tocmai a trecut ,in care am fost foarte fericite.
A relatat doar una dintre vacante ,desi au fost multe clipe frumoase petrecute impreuna.Acum sper sa intelegeti de ce imi pun tot felul de intrebari ,la care nu gasesc raspunsuri,imi doresc asa de mult sa putem vorbi cate in luna si in stele,cu draga mea ,,TRANCANICI"era porecla ei,atunci era un serial de desene animate,,POVESTIRI DIN PADUREA VERDE" era acolo o veverita care vorbea intruna,trancanea tot timpul,eu eram ALBISOARA,fiindca eram bruneta,offf unde sunteti ani ai copilariei.
http://www.youtube.com/watch?v=UEdB_q2km3U&feature=colike
Am pus aici un mic filmulet ca sa vedeti si voi frumusetile acelor locuri,din pacate nu imi apartine ,pe vrea aceea nu eram camere de luat vederi .
O poza foarte veche ,scuzati claritatea imagini.
\
Astept si astept,cateva zile ,dar nici un semn de viata,intr-un tarziu este cineva,scriu :Buna!era sotul ei ,i-am spus cine sunt,ma cunostea foarte putin ,ne-am intalnit doar odata ,ma stia mai mult din povestirile ei .Mi-a spus ca ei nu ii place sa intre pe net,nu crede ca v-a vorbi cu mine.Am ramas fara cuvinte ,cum?sa nu vorbeasca ea cu mine?am fost ca doua surori,poate asa consider doar eu?,nu imi venea sa cred asa ceva ,dar era adevarat .S-a asternut tacerea,cateva zile bune,eram descurajata ,trista.Intr-o zi ,surpriza,era online,imi scrie, ca este ea ,vorbim putin ,cu promisiunea ca duminica urmatoare ,sa intram si sa povestim cate in luna si in stele,dar am asteptat degeaba,nu era de gasit ,iarasi s-a asternut apasatoarea tacere.
Ma tot intreb,de ce?nu stiu raspunsul,poate ma v-a lamuri intr-o buna zi.Mintea imi zboara cu ani in urma,cand eram doar doua fetite,eram diferite,eu bruneta, cu ochi caprui ,ea blonda, cu ochi verzi,eu mai barbatoasa,ea firava si plapanda ca un fir de ghiocel,eram ca plus cu minus ,doua extreme care se atrag si se complecteaza reciproc.Cum am mai spus ,eram colege de clasa,dar prietenia noastra s-a legat in clasa a -V-a,de atunci eram nedespartite ,la scoala si in timpul liber.Ea statea , la etajul patru,imi era groaza sa urc in fiecare zi ,de zeci de ori ,asa ca aveam un semnal,ha, ha,eu fluieram in degete,ca un adevarat cioban,parinti ei spuneau:
-Fugi ca ti-a venit baietoiu!Noi ne distram copios ,de aceste vorbe.
Cred ca eram prin clasa a -VII-a ,intr-o dimineata ,cred ca era duminica,am urcat la ea ,la usa era un capac de sicriu,of doamne ce s-a putut intampla,intru ,era mare tristete,tatal ei era in sicriu pe masa,era bolnav ,dar noi nu prea dedeam atentie amanuntelor.Dupa inmormantare ,ea a ramas foarte afectata ,era singurul ei sprijin,tinea foarte mult la el ,m-ai avea o sora ,care era febletea mamei,ea era ceea mai mare si ceea raspunzatoare de tot,tot ce facea ea nu era bine,ceea mica mai smechera ,scapa intodeauna basma curata.Cand mama ei o bate,tot timpul il strga pe tatal ei :
-Tata unde esti ?sa ma scapi.Atunci loviturile se opreau.
Una dintre bataile,luate ,a fost dupa o excursie facuta de noi ,la neamurile mele ,intr-un sat de munte.Eram in vacanta de primavara,inainte de paste,ne-am hotarat sa mergem la verisori mei,in Cioclovina,un sat imprastiat de munte,le-am spus parintilor ca plecam ,dar mama ei nu a vrut ,asa ca am plecat oricum.Cum veri mei erau la scoala ,in oras,am plecat toti .Atunci nu erau masini ,sa circule ca si acum,am mers cu autobusul ,apoi pe jos vreo doua ore,drumul a trecut foarte repede,razand ,povestind..Am ajuns acasa ,era facuta din barne ,erau doar doua camere,atunci era foarte incapatoare,desi eram multi ,cinci copii si doi adulti.Matusa si unchiul ,erau obisnuiti cu multi copii,ei aveau cinci ,se bucurau sa le fie casa plina.
Era loc destul pentru joaca ,afara prin gradini.Intr-o zi ,cand plecam la joaca ,putin mai incolo de casa,intr-o gradina erau caii la pascut ,ce ne trece prin cap :
- Hai sa calarim !eu eram doar crescuta in seau calului,zis si facut,eu prima ,urc calare pe iapa asa fara seaua,unul dintre ceilalti ,au dat cu o nuia ,a pornit iapa ca din pusca,cu mine calare ,printre pruni,eu ca sa nu ma lovesc cu capul de crengi,m-am lasat pe gatul ei ,vazand ca nu se opreste ,m-am lasat sa alunec jos,am cazut cu fata in sus ,am ramas nemiscata cateva momente,ceilalti au venit speriati ,crezand ca am murit.Eu eram bine mersi,am scapat fara sa ma lovesc,am rasuflat usurati ca a trecut totul cu bine,ne-am hotarat sa nu suflam o vorba despre aceasta intamplare.Dar oare credeti ca nu am mai facut nazbatii,hm,doar nu stateam inchisi in casa.Cum era primavara oile erau fatate,erau o gramada de mielusei ,doamne ce frumosi erau,albi ca zapada.Noi ,ca niste nzdravani ce eram ,mergeam in gradina ,prindeam ,mieluti si le puneam batic in cap,doamne cu aratau ,oile fugeau speriate,iar noi radeam de ne prapadeam,mare distractie pe capul nostru.
In acest sat ,de paste ,era un obicei ,se impodobea o cruce cu flori,si trebuia impodobita de fete si baieti,trebuia sa mergem dupa flori in padure,ne-am pregatit sa urcam dealul ,sus in padure,era destul de mers,cand am ajuns in padure ,era o frumusete,era totul alb ,erau ghiocei,dar nu ghiocei asa cum ii stiam noi ,erau mai mari,cu petale albe si varfuri verzui ,ca niste clopotei,era padurea plina de fete si baieti ,dupa ce ne-am saturat de zbenguiala,am cules,cate un buchet imens de ghiocei ,cu care am impodobit crucea de lemn,of cat era de frumos ,eram copiii,fara nici o grija .In ziua de paste ,se mergea la biserica ,era o biserica mica de lemn,cu cosul plin de bunati,oua ,pasca ,cozonaci,etc...
In acest sat sunt doua mari pesteri,una cu apa ,adica curge un mic parau prin ea,una uscata,nu trebuia sa ramana necertetate de noi,Asa ca intr-o zi am mers sa le vizitam,eram inarmati cu o lanterna ,intram in pestera uscata,mergem cativa zeci de metri,se vedea intrarea doar ca un punct de lumina,ne lasa lanterna balta ,nu vrea sa se mai aprinda,mie imi este foarte frica de locuri inguste ,parca ma apasa pe piept,am hotarat sa iesim ,nu putem sa continuam pe intuneric,am rasuflat usurata ,ca am scapat de acolo,dar imi parea rau ca nu am vazut frumusetile pesteri.Am cobarat sa vedem cealalta pestera ,era o frumusete ,apa iesea lin din ea ,apoi o pornea navalnic la vale, peste pietre,parca fierbea ,nu alta.
Uite asa a trecut vacanta de primavara,cand am plecat de acolo,era zapada,eram imbracati de iarna,cu cizme si paltoane.Am parcurs tot drumul cantand ,glumind si povestind,a fost o vacanta de neuitat.Am ajuns acasa ,acum e acum,s-a deschis iadul,mama ei a luat-o in suturi nici nu am intrat bine pe usa,offf ce belea pe capul ei.Dar a trecut repede,eram foarte bucuroase ,de vacanta care tocmai a trecut ,in care am fost foarte fericite.
A relatat doar una dintre vacante ,desi au fost multe clipe frumoase petrecute impreuna.Acum sper sa intelegeti de ce imi pun tot felul de intrebari ,la care nu gasesc raspunsuri,imi doresc asa de mult sa putem vorbi cate in luna si in stele,cu draga mea ,,TRANCANICI"era porecla ei,atunci era un serial de desene animate,,POVESTIRI DIN PADUREA VERDE" era acolo o veverita care vorbea intruna,trancanea tot timpul,eu eram ALBISOARA,fiindca eram bruneta,offf unde sunteti ani ai copilariei.
http://www.youtube.com/watch?v=UEdB_q2km3U&feature=colike
Am pus aici un mic filmulet ca sa vedeti si voi frumusetile acelor locuri,din pacate nu imi apartine ,pe vrea aceea nu eram camere de luat vederi .
O poza foarte veche ,scuzati claritatea imagini.
\
marți, 26 iunie 2012
La cirese
Poate va ganditi ca vreau sa va spun povestea lui Ion Creanga ,dar eu o sa povestesc ceea ce am trait eu atunci cand am fost sa culeg cirese, pentru compoturi .
Am fost acolo unde eu am crescut ,va-am mai povestit,in Federi com Pui.
Drumul este bun,iesim de pe soseaua principala ,o luam pe drumul comunal care urca ,incet, incet .Gandul imi zboara departe ,cu ani in urma ,cand pe acest drum nu erau masini ,doar basculante care carau minereul de baucsita,scos din galeriile din coama dealului,din cauza acestui minereu pamantul este rosu,oameni din cele trei sate ,circulau pe jos sau calare,la halta din Ponor ,parca era parcare de cai ,acolo erau legati ,la umbra ,pana veneau stapani lor ,care au plecat cu trenul ,la oras sa cumpere alimente sau sa duca la piata cate un sac de cartofi sau o spene cu cirese.
Incet ,incet ajungem la capatul drumului ,de aici nu se mai poate urca cu masina ,luam tot bagajul si incepm sa urcam pe jos cam 20 de minute ,ma opresc din cand in cand sa privesc in zare ,sa imi trag sufletul ,,am imbatranit "imi spun in gand acum nu mai pot urca repede asa cum faxceam cand eram copil ,urcam inaintea tuturor ,eram in varf cat ai zice peste.
Ajungem la casa bunicilor mei ,casa unde am crescut ,parca astept sa iasa bunica pe trepte si cu ochi inlacrimati sa ma imbrtiseze ,dar ma uit si astept in zadar ,ea s-a dus demult ,mormantul ei este aproape de casa in gradina.Dupa ce ne odihnim incept sa colind in stanga si in dreapta ,prin locuri cunoscute .Privirea imi este atrasa de padurea care se intinde linga casa ,dealul impadurit ,acolo imi duceam viata in fiecare vacanta de vara ,stiu si acum toate puturile fara fund din coasta ,aceste puturi au ramas in urma forari ,cautat minereu cel rosu ,este si o pestera,unde imi era foarte frica sa ma apropii,erau tufe si buruieni ,credeam eu ca acolo misuna serpi si cine stie ce lighioane,ce faceam eu pe coasta?eram ciobanas la oi,aveam cam 30 de mioare ,pe care trebuia sa la duc la pascut ,apoi seara trebuia se la mulg,offff,offff,ce mai viata .
Intru in sura si ma urc pe scara in podul plin cu fan ,parca ma vad cum stateam ascunsa in fan ,ce miros avea iarba proaspat cosita ,era ascunzatoarea mea in zilele ploioase ,acolo deveneam un soarece de biblioteca ,intr-o lada mare am gasit carti ,erau carti de scoala ramase de la tata ,unchiul si matusa mea ,erau roase pe alocuri de soareci ,dar eu le rasfoiam din scoarta in scoarta ,imi placeau pozele sau cine stie ce lectie pe care o vedeam,intr-un colt am gasit cateva reviste ,frumos colorate ,cu desene animate ,era revista ,,Arici pogonici",bunica ma tot striga ,dar eu nu raspundeam doar atunci cand terminat lectura,saracile oi trebuia sa manance atunci cand ma sinchiseam eu sa las cartile prafuite.
Vad mormintele ,imi iau o lumasnare si plec ,ma asteapta bunici ,stau acolo tacuti si nemiscati,in timp ce lumanarea arde ,ma uit in jur ,este atata liniste si pace,fara zgomote ,fara fum ,simt ca ma incarc cu energie ,respir aerul curat ,imi umplu plamani cu el ,imi era asa de dor de aceste locuri.Eram ca o sfarleze ,nu ramanea nici un pom in care sa nu ma catar ,cand era timpul cireselor stateam in cires pana imi umpleam burta ,nu mai puteam sa ma misc ,acum multi din acei ciresi sunt uscati ,mai au doar cateva crengi pe varfuri,multi au fost taiati ,dar au fost plantati alti noi ,ca de nu trebuie sa dispara cu trecerea timpului..Bunica aveaa cai ,erau niste cai mai mici ,cai pentru povara ,eu cand ii duceam la pascut ,la apa ,ma suiam calare pe ei asa fara sa,doar cu capastru in cap.Vara din 15 iunie si pana in 15 iulie se mutau cu tot calabalacul la munte ,acolo aveau o stana ,facuta din barne,printre barne se vedea afara ,cateodata mai lipeau gaurile cu balega de vaca ,acolo era un pat facut tot din lemn ,pe care se punea fan ,paturi ,o perina umpluta tot cu fan uscat ,deasupra patului ,era un raft care inconjura stana ,acolo era depozitate haionele ,intr-o parte erau vasele ,jos langa usa era vatra unde se facea focul si unde se gatea mancare,ce gust avea ,acolo era lumea noastra ,a copiilor ,eram mai multi, era singurul loc unde ne intalneam toti,unde ,dupa ce terminat treburile date ,ne puteam juca in voie .Eu aveam o vecina mai mare cu un an ca mine,toata ziulica stateam pe plai ,aveam o balta ,in care se strangea apa de ploaie,acolo ne mozoleam cu noroi de sus pana jos ,parca eram doi purcei.Eram si acolo cioban ,dar oile saracile ,erau tot la umbra ,nu trebuia sa ne deranjeze ,stateau mai mult flamande ,pana punea bunicul mana pe un bat si tinete frate,fugeam cat ne tineau picioarele,nu veneam la stana decat atunci cand auzeam vocea bunici ,care venea seara ,de la sapa sau fan,cand venea ma gasea plangand ,il certa pe bunicul ca avea treaba cu mine.
Ma trezesc din amintiri ,deja incepe sa picure ,vine ploaia ,barbati au cules ciresele in galeti ,este ora mesei ,facem cateva gratare ,pana se opreste ploaia,ca sa mai putem strange si visinile,doar nu plecam cu cosul gol!
Vreme trece repede ,o pornim agale catre masini,eu nu as vrea sa plec ,as mai sta macar cateva zile ,sa ma regasesc ,sa ma recrez,dar ma cheama datoria,imi promit ca ma voi intoarce in concediu ,atunci voi pute sta mai multe zile,oftez ,cu gandul ca mai este o luna pana atunci.
Pornim catre casa ,pe drumul care acum este asfaltat pana sus ,se merge usor ,acum toti batrani merg cu masinile conduse de nepoti sau copii,cai sunt uitati undeva intr-o gradina sau intr-un varf de munte,este mai usor cu masina si mai rapid .
Asa era portul flacailor in zile de sarbatoare,fiecare are in dulap un costum national si in zillele noastre,
De cate ori merg in acele locuri nu ma pot abtine sa nu scriu cate ceva din copilaria mea ,care a fost una fericita alaturi de bunici mei.
Am fost acolo unde eu am crescut ,va-am mai povestit,in Federi com Pui.
Drumul este bun,iesim de pe soseaua principala ,o luam pe drumul comunal care urca ,incet, incet .Gandul imi zboara departe ,cu ani in urma ,cand pe acest drum nu erau masini ,doar basculante care carau minereul de baucsita,scos din galeriile din coama dealului,din cauza acestui minereu pamantul este rosu,oameni din cele trei sate ,circulau pe jos sau calare,la halta din Ponor ,parca era parcare de cai ,acolo erau legati ,la umbra ,pana veneau stapani lor ,care au plecat cu trenul ,la oras sa cumpere alimente sau sa duca la piata cate un sac de cartofi sau o spene cu cirese.
Incet ,incet ajungem la capatul drumului ,de aici nu se mai poate urca cu masina ,luam tot bagajul si incepm sa urcam pe jos cam 20 de minute ,ma opresc din cand in cand sa privesc in zare ,sa imi trag sufletul ,,am imbatranit "imi spun in gand acum nu mai pot urca repede asa cum faxceam cand eram copil ,urcam inaintea tuturor ,eram in varf cat ai zice peste.
Ajungem la casa bunicilor mei ,casa unde am crescut ,parca astept sa iasa bunica pe trepte si cu ochi inlacrimati sa ma imbrtiseze ,dar ma uit si astept in zadar ,ea s-a dus demult ,mormantul ei este aproape de casa in gradina.Dupa ce ne odihnim incept sa colind in stanga si in dreapta ,prin locuri cunoscute .Privirea imi este atrasa de padurea care se intinde linga casa ,dealul impadurit ,acolo imi duceam viata in fiecare vacanta de vara ,stiu si acum toate puturile fara fund din coasta ,aceste puturi au ramas in urma forari ,cautat minereu cel rosu ,este si o pestera,unde imi era foarte frica sa ma apropii,erau tufe si buruieni ,credeam eu ca acolo misuna serpi si cine stie ce lighioane,ce faceam eu pe coasta?eram ciobanas la oi,aveam cam 30 de mioare ,pe care trebuia sa la duc la pascut ,apoi seara trebuia se la mulg,offff,offff,ce mai viata .
Intru in sura si ma urc pe scara in podul plin cu fan ,parca ma vad cum stateam ascunsa in fan ,ce miros avea iarba proaspat cosita ,era ascunzatoarea mea in zilele ploioase ,acolo deveneam un soarece de biblioteca ,intr-o lada mare am gasit carti ,erau carti de scoala ramase de la tata ,unchiul si matusa mea ,erau roase pe alocuri de soareci ,dar eu le rasfoiam din scoarta in scoarta ,imi placeau pozele sau cine stie ce lectie pe care o vedeam,intr-un colt am gasit cateva reviste ,frumos colorate ,cu desene animate ,era revista ,,Arici pogonici",bunica ma tot striga ,dar eu nu raspundeam doar atunci cand terminat lectura,saracile oi trebuia sa manance atunci cand ma sinchiseam eu sa las cartile prafuite.
Vad mormintele ,imi iau o lumasnare si plec ,ma asteapta bunici ,stau acolo tacuti si nemiscati,in timp ce lumanarea arde ,ma uit in jur ,este atata liniste si pace,fara zgomote ,fara fum ,simt ca ma incarc cu energie ,respir aerul curat ,imi umplu plamani cu el ,imi era asa de dor de aceste locuri.Eram ca o sfarleze ,nu ramanea nici un pom in care sa nu ma catar ,cand era timpul cireselor stateam in cires pana imi umpleam burta ,nu mai puteam sa ma misc ,acum multi din acei ciresi sunt uscati ,mai au doar cateva crengi pe varfuri,multi au fost taiati ,dar au fost plantati alti noi ,ca de nu trebuie sa dispara cu trecerea timpului..Bunica aveaa cai ,erau niste cai mai mici ,cai pentru povara ,eu cand ii duceam la pascut ,la apa ,ma suiam calare pe ei asa fara sa,doar cu capastru in cap.Vara din 15 iunie si pana in 15 iulie se mutau cu tot calabalacul la munte ,acolo aveau o stana ,facuta din barne,printre barne se vedea afara ,cateodata mai lipeau gaurile cu balega de vaca ,acolo era un pat facut tot din lemn ,pe care se punea fan ,paturi ,o perina umpluta tot cu fan uscat ,deasupra patului ,era un raft care inconjura stana ,acolo era depozitate haionele ,intr-o parte erau vasele ,jos langa usa era vatra unde se facea focul si unde se gatea mancare,ce gust avea ,acolo era lumea noastra ,a copiilor ,eram mai multi, era singurul loc unde ne intalneam toti,unde ,dupa ce terminat treburile date ,ne puteam juca in voie .Eu aveam o vecina mai mare cu un an ca mine,toata ziulica stateam pe plai ,aveam o balta ,in care se strangea apa de ploaie,acolo ne mozoleam cu noroi de sus pana jos ,parca eram doi purcei.Eram si acolo cioban ,dar oile saracile ,erau tot la umbra ,nu trebuia sa ne deranjeze ,stateau mai mult flamande ,pana punea bunicul mana pe un bat si tinete frate,fugeam cat ne tineau picioarele,nu veneam la stana decat atunci cand auzeam vocea bunici ,care venea seara ,de la sapa sau fan,cand venea ma gasea plangand ,il certa pe bunicul ca avea treaba cu mine.
Ma trezesc din amintiri ,deja incepe sa picure ,vine ploaia ,barbati au cules ciresele in galeti ,este ora mesei ,facem cateva gratare ,pana se opreste ploaia,ca sa mai putem strange si visinile,doar nu plecam cu cosul gol!
Vreme trece repede ,o pornim agale catre masini,eu nu as vrea sa plec ,as mai sta macar cateva zile ,sa ma regasesc ,sa ma recrez,dar ma cheama datoria,imi promit ca ma voi intoarce in concediu ,atunci voi pute sta mai multe zile,oftez ,cu gandul ca mai este o luna pana atunci.
Pornim catre casa ,pe drumul care acum este asfaltat pana sus ,se merge usor ,acum toti batrani merg cu masinile conduse de nepoti sau copii,cai sunt uitati undeva intr-o gradina sau intr-un varf de munte,este mai usor cu masina si mai rapid .
luni, 30 aprilie 2012
Puii
De paste am avut musafiri ,pe un unchi din partea tatalui meu,au dorit sa le cumparam noi pui de gaina ,de la o farmacie veterinara,sunt testati ,se stie daca sunt cocosei sau gainuse,daca sunt de oua sau de carne,zis si facut,sotul s-a dus,sa faca comanda,era o lunga lista de asteptare.
Dupa doua saptamani intr-o seara ii suna telefonul:
-Alo ,va rog sa veniti sa luati pui
-Da, ajung imediat.
Revine cu 12 pui ,mici cat un ghemotoc de ata,piuie intruna,le pun mancare ,cumparata tot de la farmacie ,apa ,si ii ajuz intr-o cutie ,mare de carton,sa aiba loc sa se plimbe.Toata noaptea au piuit,ma gandesc eu cred ca le-a fost frig,cand ma uit in cutie unul dintre pui nu mai misca,ma intristez :
-Oare de ce a murit?
Fac curat in cutie,obser ca inca 2-3 pui sunt mai ametiti,ii pun intr-o paturica ,sa se incalzeasca ,dar nu am putut salva un pui,eu plec la serviciu ,vine sotul acasa se uita la ei ,sunt ca niste copii ,cand intram in casa fuga in balcon sa vedem ce fac ,apoi plecam fiecare la treburile noastre.
-Ce rau imi pare de ei ,ma doare sufletul sa ii vad cum mor ,imi spune el la telefon.
-Trebuie sa ii ducem cat mai repede sa nu moara toti,cred ca nu stim noi cum sa ii ingrijim.
-Mai sunt doar 9 pui ..
-Trebuie sa mai cumparam macar 5 pui sa nu fie putini .
-Astazi ii duc la unchiul,dupa ce mai cumpar ,dar nu sunt de cei testati ,sunt pui micsti.
-Nu este nimic sunt buni .
Revin si eu acasa ,iau cutia cu puisori si plec cu ei la soare,cand se vad ei liberi incep sa alerge,prin iarba ,sa manince rame ,incearca si ei sa zgarme pamantul,le place la soare ,dorm asa in picioare ,parca ar fi niste batranei,se face umbra si ii pun in cutie este siracoare,asa ca trebuie sa ii duc cat mai repede in casa,noaptea nu au mai facut asa mare galagie ,am lasat paturica in cutia lor,o foloseau in loc de closca ,se ascundeau in ea sa se incalzeasca.
Dimineata cand ma duc sa vad ce fac ,un puisor era lesinat ,restul erau veseli si zglobi sareau sa iasa din cutie,cand vine sotul acasa il ia pe cel lesinat,parca era mort ,il duce in gradina si il pune in iarba ,la amiaz am mai cumparat 5 puisori ,dar acum sunt mai mici decat ceilalti se ghemuiesc print voinici .
Pregatesc cutria cu cei 13 puisori ,trebuie sa ii ducem la curte ,sa fie bine ingrijiti, coboara Jan cu ei la masina ,ii pune in port bagaj ,este cu un coleg de serviciu .
-Haide sa iti arat puisorul pe care l-am aruncat azidimineata ,uite aici in iarba.Cand se uita ,nu este puiul ,se auzea piuind prin iarba,bucuria lui il i-a si il pune si pe el in cutie langa ceilalti, a scapat cu viata ,mai ales ca nu a dat peste el o pisica sau un caine.
Asta a fost patania noastra cu puisori de gaina ,acum sunt bine mersi la curte ,alearga prin iarba,peste cateva saptamani ma duc sa ii vizitez ,dar cred ca nu o sa ii mai recunosc ,le vor creste penele ,vor fi marisori ,sper sa ramana cat mai multi din cei 14 puisori.
Dupa doua saptamani intr-o seara ii suna telefonul:
-Alo ,va rog sa veniti sa luati pui
-Da, ajung imediat.
Revine cu 12 pui ,mici cat un ghemotoc de ata,piuie intruna,le pun mancare ,cumparata tot de la farmacie ,apa ,si ii ajuz intr-o cutie ,mare de carton,sa aiba loc sa se plimbe.Toata noaptea au piuit,ma gandesc eu cred ca le-a fost frig,cand ma uit in cutie unul dintre pui nu mai misca,ma intristez :
-Oare de ce a murit?
Fac curat in cutie,obser ca inca 2-3 pui sunt mai ametiti,ii pun intr-o paturica ,sa se incalzeasca ,dar nu am putut salva un pui,eu plec la serviciu ,vine sotul acasa se uita la ei ,sunt ca niste copii ,cand intram in casa fuga in balcon sa vedem ce fac ,apoi plecam fiecare la treburile noastre.
-Ce rau imi pare de ei ,ma doare sufletul sa ii vad cum mor ,imi spune el la telefon.
-Trebuie sa ii ducem cat mai repede sa nu moara toti,cred ca nu stim noi cum sa ii ingrijim.
-Mai sunt doar 9 pui ..
-Trebuie sa mai cumparam macar 5 pui sa nu fie putini .
-Astazi ii duc la unchiul,dupa ce mai cumpar ,dar nu sunt de cei testati ,sunt pui micsti.
-Nu este nimic sunt buni .
Revin si eu acasa ,iau cutia cu puisori si plec cu ei la soare,cand se vad ei liberi incep sa alerge,prin iarba ,sa manince rame ,incearca si ei sa zgarme pamantul,le place la soare ,dorm asa in picioare ,parca ar fi niste batranei,se face umbra si ii pun in cutie este siracoare,asa ca trebuie sa ii duc cat mai repede in casa,noaptea nu au mai facut asa mare galagie ,am lasat paturica in cutia lor,o foloseau in loc de closca ,se ascundeau in ea sa se incalzeasca.
Dimineata cand ma duc sa vad ce fac ,un puisor era lesinat ,restul erau veseli si zglobi sareau sa iasa din cutie,cand vine sotul acasa il ia pe cel lesinat,parca era mort ,il duce in gradina si il pune in iarba ,la amiaz am mai cumparat 5 puisori ,dar acum sunt mai mici decat ceilalti se ghemuiesc print voinici .
Pregatesc cutria cu cei 13 puisori ,trebuie sa ii ducem la curte ,sa fie bine ingrijiti, coboara Jan cu ei la masina ,ii pune in port bagaj ,este cu un coleg de serviciu .
-Haide sa iti arat puisorul pe care l-am aruncat azidimineata ,uite aici in iarba.Cand se uita ,nu este puiul ,se auzea piuind prin iarba,bucuria lui il i-a si il pune si pe el in cutie langa ceilalti, a scapat cu viata ,mai ales ca nu a dat peste el o pisica sau un caine.
Asta a fost patania noastra cu puisori de gaina ,acum sunt bine mersi la curte ,alearga prin iarba,peste cateva saptamani ma duc sa ii vizitez ,dar cred ca nu o sa ii mai recunosc ,le vor creste penele ,vor fi marisori ,sper sa ramana cat mai multi din cei 14 puisori.
duminică, 15 aprilie 2012
Cotitura
O buna prietena a mea ,are o fata ,care trebuie sa nasca ,in timpul sarcinei ,avea o presimtire sumbra,
-Mirela ,fata mea o sa aiba multe probleme la nastere,daca se intampla ceva eu cum o sa rezist?
-Lasa draga ,ca doar au mai nascut femei ,totul o sa fie bine ,dumnezeu iti va da putere ,sa poti sa treci cu bine peste tot.
-Nu, stiu eu ca ceva nu este in regula si lacrimile ii siroiau pe fata.
Au trecut cele noua luni,cu mare greu ,a fost o sarcina foarte dificila ,internari in spital ,greturi varsaturi ,a slabit destul de mult.
Este in 6 mai 2009,primesc un telefon:
-Mirela haide ca trebuie sa o ducem la spital ,am urcat in masina si directia spital ,la maternitatea din Hateg,acolo era doctorul care a urmarit-o pe toata perioada sarcinei,se face internarea,acum asteptam sa se declanseze travaliulul,dureri insuportabile de burta ,rau ,am nascut si eu doi copii dar nu m-am simtit asa ca ea,suntem ca doua mame cu un singur copil,ingrijorate peste masura .
-Ma duc la doctorul ,spune prietena mea .
-Vezi ce spune ,daca vrea ceva sa spuna ca ii vom da cat doreste.
-Domnule doctor ,ce este ce se intampla cu fetita mea de nu ,poate sa nasca ?
-O vom tine sub observatie,sa vedem cum merg lucrurile .
A venit nemultumita de la doctorul,ne uitam la ea cum se chinuie,fara sa inceapa dilatarea ,ore intregi ,imi iau inima in dinti si merg si eu sa vorbesc cu doctorul,doar il cunosc de 15 ani ,am nascut cu el doi copii.
-Ce se intampla doctore ?
-Are dureri dar nu sunt dureri de nastere.
-Pai cum? odoare foarte tare burta ,ce poate fi ,faceti ceva.
-Nu pot sa fac nimic ,trebuie sa las lucrurile sa decurga de la sine.
Asa a chinuit toata ziua ,a venit seara si noaptea ,eu am plecat acasa ,la copilasi mei ,prietena mea a ramas in spital cu fata si ginerele.
Dupa inca o noapte de chin ,au hotarat sa o duca la ecograf ,acolo doi doctori au vizionat ce arata ecograful,mama fetei asteapta la usa ,doctorii ies ingrijorati ,trec fara sa spuna nimic ,asistenta da doar din cap si trece mai departe.
-Ce este doamna asistenta?
-Nimic ,nimic.
O duc in sala de travaliu dupa multe discutii ,ajung la concluzia ca trebuie sa faca cezariana si o programeaza , a doua zi ,sambata.
Eu a trebuit sa stau la serviciu ,sa acopar si munca colegei mele,ne-am unit toate fetele si am facut si treaba ei ,la ora unu voi pleca iarasi catre spital.Aici era totul sumbru ,tristete ,durere si indiferenta ,nu avem puterea sa facem nimic,doar suntem langa ea ,sa o sustinem moral ,asa trece si cea de a doua zi ,eu plec, dar mama ei ramane langa ea,,doamne daca as pute lua eu durerea ei,se vaita prietena mea,se roaga sa scape macar fata .
Vine si sambata,ziua cezarienei.
-Draga mea ,eu astazi nu voi mai pute sa vin, sa stau acolo,langa voi ,este sambata ,trebuie sa fac un tort este ziua tatalui meu,trebuie sa vad si de copii,vom vorbi la telefon,sper sa fie totul bine ,sa scape cu bine amandoua .
-Bine ,ma descurc eu aici.
-Voi trimite ,sotul sa va sustina si sa va ajute daca aveti nevoie de ceva.
Este sambata ,toti doctorii au programnate ,cezariene,stupoare in loc sa fie fata noastra prima ,ca a suferit destul ,sunt altele care au venit doar azi ,care vezi doamne sunt programate,ce putea face ,desi a dat dreptul inainte ,tot cum vreau ei fac ,doctorul este retras si trist ,nu mai are puterea sa fie peste toti sef ,cuvantul lui nu mai are nici o semnificatie.In sfarsit o pregatesc pentru operatie ,ii pun perfuzia,ii pun sonda,cand sa intre in sala ,hop,nu se poate a venit alta ,cu pile mari,
-Stati si asteptati aici ,intr-o sala alaturata sali de operatie.
Fata ,lesina in bratele mamei, abia o poate tine ,sa nu se prabuseasca.
-Veniti repede ca moare in bratele mele.
-Dumnezeul tau de doctor ,unde esti,o lasi sa moara asa ,ca un caine ,se infoaie sotul meu la doctor .
O stropesc cu apa ,ca sa poata,rezista pana se termina cezariana ,isi revine cu greu ,mai mult sutinuta de mama ei.Intra in sala de operatie ,trei doctori,ii fac repede taietura ,scot copilul ,este o fetita dolofana si frumoasa,dar este vanata ,poate de la durerile suportate ,se gandesc toti ,dar stupoare pacienta trebuie resuscitata,o stabilizeaza cu greu,fetita este curatata,infasata si trimisa la noi nascuti,tanara mamica este acu stabila ,doctori ies multumiti din sala ,se imbratiseaza isi dau mana ,a fost un caz dificil ,dar s-a terminat totul cu bine.
Suna telefonul :
-A nascut o fetita frumoasa ,este totul bine .
-Ma bucur spun si eu bucuroasa.
Trec la treburile mele prin casa ,nu mai am, mult si termin toate pregatirile ,voi avea o finuta ma gandesc eu ,cu bucurie in suflet ,eu trebuie sa o botez .Sun trezita de sunetul telefonului
-Da .
-Fetia este bolnava ,aud vocea sotului meu .
-Cum ,ce are?
-Nu stim nimic sigur ,dar nu va trai decat cateva ore.
-Doamne cum se poate asa ceva?
Inchid telefonul trista ,dupa atata chin si durere nu va putea avea parte de fetita ei,toata ziua trece intr-un stres si o tensiune insuportabile.Bunica cu nepoata in brate ,merg ca sa ii faca raze ,sa vada care este situatia,o desbraca incet o priveste :
-Doamne ,ce frumoasa esti ,exclama bunica ,de ce trebuie sa fi bolnavioara?
Dupa ce au terminat investigatiile ,doctorul pediatru ii da cateva lamuriri
-Fetita ,nu are o ramificatie intre plamani si inima,nu se poate oxigena bine corpul.
-Dar care este cauza ,care a declansat aceasta boala?
-S-a intamplat ceva in luna a doua -a treia de sarcina ,a racit mamica ,a umblat prin frig.
Gandindu-se mai bine ,si-a dat seama ca asa este ,fata a umblat prin frig ,nu a ascultat sa se imbrace,asa sunt tineri de 18 ani cred ca nimic si nimeni nu poate sa ii atinga ,stiu tot si sunt foarte rezistenti,dar nu este chiar asa,parinti stiu mai bine ce este bun pentru ei.
Dar totusi la sfarsitul zile inca traieste ,lupta sa traiasca.
Tanara mamica este la reanimare ,nu stie nimic de starea copilei ,trebuie sa isi revina ,sa se puna pe picioare,prietena mea este la capataul ei ,o sprijina cat poate ,fac cu schimbul ,cand ginere merge sa vada de bebelus ,cand bunica ,si tot asa se plimba pana se inchid usile la reanimare.Totul era bine ,fetita era putin mai bine ,mamica se restabileste incet .
.
Dimineata vine o asistenta si aducea cea mai neagra veste :
-Fetita a decedat ,azi noapte la ora 1.
-Dar de ce nu am fost anuntati ?
-Asta este ,nu a rezistat peste noapte.
Se prabuseste cerul peste ,bunica si tanarul tatic,cum vor putea ei sa ii spuna tinerei mamici ca fetita ei nu mai este.Cer doctorului sa le dea o rezera ,departe de sala bebelusilor,sa fie doar ele doua in salon.Colega mea are grija ca ,macar fata sa isi revina ,o schimba ,de haine ,o hraneste,iar cand adoarme ,colega iese afara si incepe sa urle ca un caine pe scarile spitalului,de durere .Doctorul o aude de cateva ori:
-O are ce vrei sa faci ?vrei sa te prabusesti si tu ,?
-Domnule doctor ce pot sa fac ,sunt ale mele amandoua.
-Dar trebuie sa fi tare ,sa susti fata sa isi revina.
Va dati seama ce era in sufletul ei ,in salon langa fica sa trebuie sa fie tot un zambet ,iar cand iese pe usa salonului plange si se jeleste,la fel si ginerele.
Duminica dimineata primim si noi cumplita veste ,ochi ni se umplu de lacrimi,urcam in masina si directia Hateg,sa putem macar sa ii sustinem moral .Ajungem la spital ,tanara mamica nu stie nimic de decesul fatei ,cu greu ne putem tine lacrimile in fata ei.
-Nasa am o fetita frumoasa,imi spune fata.
-Sa iti traiasca,ies afara ca sa pot plange ,fara sa ma vada ea..
Dupa vreo ora , ne hotaram ca trebuie sa afle si ea de fetita ,oricum va afla de la asistente,suntem toti de fata cand ii spun trista veste,am izbugnit toti plans
-Nu ,nu este adevarat fetita mea traieste,se prabuseste pe perina ..
Acum trebuie sa hotarasca daca vor lua trupuletul fara viata acasa ca sa il ingroape ,lasam la atitudinea lor,a familiei sa hoatrasca.Eu dau telefon la popa care este in parohia noastra ,sa vad ce se face in astfel de cazuri:
-Parinte ,ii explic situatia ,ca nu am apucat sa botezam copila.
-Nu o putem ingropa ca slujba,si va fi undeva la marginea cimitirului,fara cruce fara nimic.
-Of doamne.
Bunica se gandeste bine ce trebuie sa faca,
-Nu o voi lua acasa,nu pot sa las fata singura in spital,trebuie sa am grija de ea,daca o iau acasa vom fi amandoua tot la micul ei mormant ,nu cred ca va rezista sa stie ca este in cimitir,dumnezeu sa ma ierte daca gresesc.
Au hotarat ca sa nu ea micul trup acasa ,a trebuit sa ii faca doctori si autopsia sa vada de ce a murit fetita.
Acum prietena mea si-a axat atentia pe fata ei ca sa isi revina din socul suferit,au inernat-o si pe ea in spital sa fie alaturi de fata ei.Incet in icet ,isi revine fizic ,dar sufletul ei este sec si parjolit
.
Aceasta este poveste ,in mare ,a unei mame si a fetei ei,care doart la 18 ani a primit o mare lovitura de la viata,eu am redat doar ce stiu eu pe dinafara ,dar ceea ce au simtit atunci ,si inca mai simt aceste fiinte,nu poate fi redat in cuvinte.Au trecut deja 3 ani de atunci,bunica si acum cand priveste fetitele care au o varsta apropiata de cea a nepoatei ,incepe sa planga;
-Doamne mi-ai luat ce mi-a fost drag,am tinut-o in brate,era asa mica si frumoasa,acum avea si ea aproape 3 ani,oare am gresit ca nu am luat trupul acasa ,sa il ingrop?
-Acum nu stiu cum era mai bine ,dar asa a fost situatia si cred ca este mai bine asa,acum este tarziu sa mai regretam ceva,ii spun eu de multe ori.
Tineri parinti ,au ramas cu certificatul de nastere ,are si un nume:ALINA,dar au si certificatul de deces,trist foarte trist.
Nici eu nu am avut,puterea si dispozitia necesara ca sa pot povesti ce s-a intamplat atunci.
Am facut acest blog acum 3 ani,ca sa pot sa scriu gandurile si starile mele sufletesti,am scris putin despre asta nu am putut ,,uite asa o trecut in lumea ingerilor un suflet pur si curat ALINA,vei ramane in amintirea noastra tot timpul.Aici este singura poza cu ea ,imediat dupa nastere:
-Mirela ,fata mea o sa aiba multe probleme la nastere,daca se intampla ceva eu cum o sa rezist?
-Lasa draga ,ca doar au mai nascut femei ,totul o sa fie bine ,dumnezeu iti va da putere ,sa poti sa treci cu bine peste tot.
-Nu, stiu eu ca ceva nu este in regula si lacrimile ii siroiau pe fata.
Au trecut cele noua luni,cu mare greu ,a fost o sarcina foarte dificila ,internari in spital ,greturi varsaturi ,a slabit destul de mult.
Este in 6 mai 2009,primesc un telefon:
-Mirela haide ca trebuie sa o ducem la spital ,am urcat in masina si directia spital ,la maternitatea din Hateg,acolo era doctorul care a urmarit-o pe toata perioada sarcinei,se face internarea,acum asteptam sa se declanseze travaliulul,dureri insuportabile de burta ,rau ,am nascut si eu doi copii dar nu m-am simtit asa ca ea,suntem ca doua mame cu un singur copil,ingrijorate peste masura .
-Ma duc la doctorul ,spune prietena mea .
-Vezi ce spune ,daca vrea ceva sa spuna ca ii vom da cat doreste.
-Domnule doctor ,ce este ce se intampla cu fetita mea de nu ,poate sa nasca ?
-O vom tine sub observatie,sa vedem cum merg lucrurile .
A venit nemultumita de la doctorul,ne uitam la ea cum se chinuie,fara sa inceapa dilatarea ,ore intregi ,imi iau inima in dinti si merg si eu sa vorbesc cu doctorul,doar il cunosc de 15 ani ,am nascut cu el doi copii.
-Ce se intampla doctore ?
-Are dureri dar nu sunt dureri de nastere.
-Pai cum? odoare foarte tare burta ,ce poate fi ,faceti ceva.
-Nu pot sa fac nimic ,trebuie sa las lucrurile sa decurga de la sine.
Asa a chinuit toata ziua ,a venit seara si noaptea ,eu am plecat acasa ,la copilasi mei ,prietena mea a ramas in spital cu fata si ginerele.
Dupa inca o noapte de chin ,au hotarat sa o duca la ecograf ,acolo doi doctori au vizionat ce arata ecograful,mama fetei asteapta la usa ,doctorii ies ingrijorati ,trec fara sa spuna nimic ,asistenta da doar din cap si trece mai departe.
-Ce este doamna asistenta?
-Nimic ,nimic.
O duc in sala de travaliu dupa multe discutii ,ajung la concluzia ca trebuie sa faca cezariana si o programeaza , a doua zi ,sambata.
Eu a trebuit sa stau la serviciu ,sa acopar si munca colegei mele,ne-am unit toate fetele si am facut si treaba ei ,la ora unu voi pleca iarasi catre spital.Aici era totul sumbru ,tristete ,durere si indiferenta ,nu avem puterea sa facem nimic,doar suntem langa ea ,sa o sustinem moral ,asa trece si cea de a doua zi ,eu plec, dar mama ei ramane langa ea,,doamne daca as pute lua eu durerea ei,se vaita prietena mea,se roaga sa scape macar fata .
Vine si sambata,ziua cezarienei.
-Draga mea ,eu astazi nu voi mai pute sa vin, sa stau acolo,langa voi ,este sambata ,trebuie sa fac un tort este ziua tatalui meu,trebuie sa vad si de copii,vom vorbi la telefon,sper sa fie totul bine ,sa scape cu bine amandoua .
-Bine ,ma descurc eu aici.
-Voi trimite ,sotul sa va sustina si sa va ajute daca aveti nevoie de ceva.
Este sambata ,toti doctorii au programnate ,cezariene,stupoare in loc sa fie fata noastra prima ,ca a suferit destul ,sunt altele care au venit doar azi ,care vezi doamne sunt programate,ce putea face ,desi a dat dreptul inainte ,tot cum vreau ei fac ,doctorul este retras si trist ,nu mai are puterea sa fie peste toti sef ,cuvantul lui nu mai are nici o semnificatie.In sfarsit o pregatesc pentru operatie ,ii pun perfuzia,ii pun sonda,cand sa intre in sala ,hop,nu se poate a venit alta ,cu pile mari,
-Stati si asteptati aici ,intr-o sala alaturata sali de operatie.
Fata ,lesina in bratele mamei, abia o poate tine ,sa nu se prabuseasca.
-Veniti repede ca moare in bratele mele.
-Dumnezeul tau de doctor ,unde esti,o lasi sa moara asa ,ca un caine ,se infoaie sotul meu la doctor .
O stropesc cu apa ,ca sa poata,rezista pana se termina cezariana ,isi revine cu greu ,mai mult sutinuta de mama ei.Intra in sala de operatie ,trei doctori,ii fac repede taietura ,scot copilul ,este o fetita dolofana si frumoasa,dar este vanata ,poate de la durerile suportate ,se gandesc toti ,dar stupoare pacienta trebuie resuscitata,o stabilizeaza cu greu,fetita este curatata,infasata si trimisa la noi nascuti,tanara mamica este acu stabila ,doctori ies multumiti din sala ,se imbratiseaza isi dau mana ,a fost un caz dificil ,dar s-a terminat totul cu bine.
Suna telefonul :
-A nascut o fetita frumoasa ,este totul bine .
-Ma bucur spun si eu bucuroasa.
Trec la treburile mele prin casa ,nu mai am, mult si termin toate pregatirile ,voi avea o finuta ma gandesc eu ,cu bucurie in suflet ,eu trebuie sa o botez .Sun trezita de sunetul telefonului
-Da .
-Fetia este bolnava ,aud vocea sotului meu .
-Cum ,ce are?
-Nu stim nimic sigur ,dar nu va trai decat cateva ore.
-Doamne cum se poate asa ceva?
Inchid telefonul trista ,dupa atata chin si durere nu va putea avea parte de fetita ei,toata ziua trece intr-un stres si o tensiune insuportabile.Bunica cu nepoata in brate ,merg ca sa ii faca raze ,sa vada care este situatia,o desbraca incet o priveste :
-Doamne ,ce frumoasa esti ,exclama bunica ,de ce trebuie sa fi bolnavioara?
Dupa ce au terminat investigatiile ,doctorul pediatru ii da cateva lamuriri
-Fetita ,nu are o ramificatie intre plamani si inima,nu se poate oxigena bine corpul.
-Dar care este cauza ,care a declansat aceasta boala?
-S-a intamplat ceva in luna a doua -a treia de sarcina ,a racit mamica ,a umblat prin frig.
Gandindu-se mai bine ,si-a dat seama ca asa este ,fata a umblat prin frig ,nu a ascultat sa se imbrace,asa sunt tineri de 18 ani cred ca nimic si nimeni nu poate sa ii atinga ,stiu tot si sunt foarte rezistenti,dar nu este chiar asa,parinti stiu mai bine ce este bun pentru ei.
Dar totusi la sfarsitul zile inca traieste ,lupta sa traiasca.
Tanara mamica este la reanimare ,nu stie nimic de starea copilei ,trebuie sa isi revina ,sa se puna pe picioare,prietena mea este la capataul ei ,o sprijina cat poate ,fac cu schimbul ,cand ginere merge sa vada de bebelus ,cand bunica ,si tot asa se plimba pana se inchid usile la reanimare.Totul era bine ,fetita era putin mai bine ,mamica se restabileste incet .
.
Dimineata vine o asistenta si aducea cea mai neagra veste :
-Fetita a decedat ,azi noapte la ora 1.
-Dar de ce nu am fost anuntati ?
-Asta este ,nu a rezistat peste noapte.
Se prabuseste cerul peste ,bunica si tanarul tatic,cum vor putea ei sa ii spuna tinerei mamici ca fetita ei nu mai este.Cer doctorului sa le dea o rezera ,departe de sala bebelusilor,sa fie doar ele doua in salon.Colega mea are grija ca ,macar fata sa isi revina ,o schimba ,de haine ,o hraneste,iar cand adoarme ,colega iese afara si incepe sa urle ca un caine pe scarile spitalului,de durere .Doctorul o aude de cateva ori:
-O are ce vrei sa faci ?vrei sa te prabusesti si tu ,?
-Domnule doctor ce pot sa fac ,sunt ale mele amandoua.
-Dar trebuie sa fi tare ,sa susti fata sa isi revina.
Va dati seama ce era in sufletul ei ,in salon langa fica sa trebuie sa fie tot un zambet ,iar cand iese pe usa salonului plange si se jeleste,la fel si ginerele.
Duminica dimineata primim si noi cumplita veste ,ochi ni se umplu de lacrimi,urcam in masina si directia Hateg,sa putem macar sa ii sustinem moral .Ajungem la spital ,tanara mamica nu stie nimic de decesul fatei ,cu greu ne putem tine lacrimile in fata ei.
-Nasa am o fetita frumoasa,imi spune fata.
-Sa iti traiasca,ies afara ca sa pot plange ,fara sa ma vada ea..
Dupa vreo ora , ne hotaram ca trebuie sa afle si ea de fetita ,oricum va afla de la asistente,suntem toti de fata cand ii spun trista veste,am izbugnit toti plans
-Nu ,nu este adevarat fetita mea traieste,se prabuseste pe perina ..
Acum trebuie sa hotarasca daca vor lua trupuletul fara viata acasa ca sa il ingroape ,lasam la atitudinea lor,a familiei sa hoatrasca.Eu dau telefon la popa care este in parohia noastra ,sa vad ce se face in astfel de cazuri:
-Parinte ,ii explic situatia ,ca nu am apucat sa botezam copila.
-Nu o putem ingropa ca slujba,si va fi undeva la marginea cimitirului,fara cruce fara nimic.
-Of doamne.
Bunica se gandeste bine ce trebuie sa faca,
-Nu o voi lua acasa,nu pot sa las fata singura in spital,trebuie sa am grija de ea,daca o iau acasa vom fi amandoua tot la micul ei mormant ,nu cred ca va rezista sa stie ca este in cimitir,dumnezeu sa ma ierte daca gresesc.
Au hotarat ca sa nu ea micul trup acasa ,a trebuit sa ii faca doctori si autopsia sa vada de ce a murit fetita.
Acum prietena mea si-a axat atentia pe fata ei ca sa isi revina din socul suferit,au inernat-o si pe ea in spital sa fie alaturi de fata ei.Incet in icet ,isi revine fizic ,dar sufletul ei este sec si parjolit
.
Aceasta este poveste ,in mare ,a unei mame si a fetei ei,care doart la 18 ani a primit o mare lovitura de la viata,eu am redat doar ce stiu eu pe dinafara ,dar ceea ce au simtit atunci ,si inca mai simt aceste fiinte,nu poate fi redat in cuvinte.Au trecut deja 3 ani de atunci,bunica si acum cand priveste fetitele care au o varsta apropiata de cea a nepoatei ,incepe sa planga;
-Doamne mi-ai luat ce mi-a fost drag,am tinut-o in brate,era asa mica si frumoasa,acum avea si ea aproape 3 ani,oare am gresit ca nu am luat trupul acasa ,sa il ingrop?
-Acum nu stiu cum era mai bine ,dar asa a fost situatia si cred ca este mai bine asa,acum este tarziu sa mai regretam ceva,ii spun eu de multe ori.
Tineri parinti ,au ramas cu certificatul de nastere ,are si un nume:ALINA,dar au si certificatul de deces,trist foarte trist.
Nici eu nu am avut,puterea si dispozitia necesara ca sa pot povesti ce s-a intamplat atunci.
Am facut acest blog acum 3 ani,ca sa pot sa scriu gandurile si starile mele sufletesti,am scris putin despre asta nu am putut ,,uite asa o trecut in lumea ingerilor un suflet pur si curat ALINA,vei ramane in amintirea noastra tot timpul.Aici este singura poza cu ea ,imediat dupa nastere:
Abonați-vă la:
Postări (Atom)