duminică, 15 aprilie 2012

Cotitura

O buna prietena a mea ,are o fata ,care trebuie sa nasca ,in timpul sarcinei ,avea o presimtire sumbra,
-Mirela ,fata mea o sa aiba multe probleme la nastere,daca se intampla ceva eu cum o sa rezist?
-Lasa draga ,ca doar au mai nascut femei ,totul o sa fie bine ,dumnezeu iti va da putere ,sa poti sa treci cu bine peste tot.
-Nu, stiu eu ca ceva nu este in regula  si lacrimile ii siroiau pe fata.
Au trecut cele noua luni,cu mare greu ,a fost o sarcina foarte dificila ,internari in spital ,greturi varsaturi ,a slabit destul de mult.
Este in 6 mai 2009,primesc un telefon:
-Mirela haide ca trebuie sa o ducem la spital ,am urcat in masina si directia spital ,la maternitatea din Hateg,acolo era doctorul care a urmarit-o pe toata perioada sarcinei,se face internarea,acum asteptam sa se declanseze travaliulul,dureri insuportabile de burta ,rau  ,am nascut si eu doi copii dar nu m-am simtit asa ca ea,suntem ca doua mame cu un singur copil,ingrijorate peste masura .
-Ma duc la doctorul ,spune prietena mea .
-Vezi ce spune ,daca vrea ceva sa spuna ca ii vom da cat doreste.
-Domnule doctor ,ce este ce se intampla cu fetita mea de nu ,poate sa nasca ?
-O vom tine sub observatie,sa vedem cum merg lucrurile .
A venit nemultumita de la doctorul,ne uitam la ea cum se chinuie,fara sa inceapa dilatarea ,ore  intregi ,imi iau inima in dinti si merg si eu sa vorbesc cu doctorul,doar il cunosc de 15 ani ,am nascut cu el doi copii.
-Ce se intampla doctore ?
-Are dureri dar nu sunt dureri de nastere.
-Pai cum? odoare foarte tare burta ,ce poate fi ,faceti ceva.
-Nu pot sa fac nimic ,trebuie sa las lucrurile sa decurga de la sine.
Asa a chinuit toata ziua ,a venit seara  si noaptea ,eu am plecat acasa ,la copilasi mei ,prietena mea a ramas in spital cu fata si ginerele.
Dupa inca o noapte de chin ,au hotarat sa o duca la ecograf ,acolo doi doctori au vizionat ce arata ecograful,mama fetei asteapta la usa ,doctorii ies ingrijorati ,trec fara sa spuna nimic ,asistenta da doar din cap si trece mai departe.
-Ce este doamna asistenta?
-Nimic ,nimic.
O duc in sala de travaliu dupa multe discutii ,ajung la concluzia ca trebuie sa faca cezariana si o programeaza , a doua zi ,sambata.
Eu a trebuit sa stau la serviciu ,sa acopar si munca colegei mele,ne-am unit toate fetele si am facut si treaba ei ,la ora unu  voi pleca iarasi catre spital.Aici era totul sumbru ,tristete ,durere si indiferenta ,nu avem puterea sa facem nimic,doar suntem langa ea ,sa o sustinem moral ,asa trece si cea de a doua zi ,eu plec, dar mama ei  ramane langa  ea,,doamne daca as pute lua eu durerea ei,se vaita prietena mea,se roaga sa scape macar fata .
Vine si sambata,ziua cezarienei.
-Draga mea ,eu astazi nu voi mai pute sa vin, sa stau acolo,langa voi ,este sambata ,trebuie sa fac un tort este ziua tatalui meu,trebuie sa vad si de copii,vom vorbi la telefon,sper sa fie totul bine ,sa scape cu bine amandoua .
-Bine ,ma descurc eu aici.
-Voi trimite ,sotul sa va sustina si sa va ajute daca aveti nevoie de ceva.
Este sambata ,toti doctorii au programnate ,cezariene,stupoare in loc sa fie fata noastra prima ,ca a suferit destul ,sunt altele care au venit doar azi ,care vezi doamne sunt programate,ce putea face ,desi a dat dreptul inainte ,tot cum vreau ei fac ,doctorul este retras si trist ,nu mai are puterea sa fie peste toti sef ,cuvantul lui nu mai are nici o semnificatie.In sfarsit o pregatesc pentru operatie ,ii pun perfuzia,ii pun sonda,cand sa intre in sala ,hop,nu se poate a venit alta ,cu pile mari,
-Stati si asteptati aici ,intr-o sala alaturata sali de operatie.
Fata ,lesina in bratele mamei, abia o poate tine ,sa nu se prabuseasca.
-Veniti repede ca moare in bratele mele.
-Dumnezeul tau de doctor ,unde esti,o lasi sa moara asa ,ca un caine ,se infoaie sotul meu la doctor .
O stropesc cu apa ,ca sa poata,rezista pana se termina cezariana ,isi revine cu greu ,mai mult sutinuta de mama ei.Intra in sala de operatie ,trei doctori,ii fac repede taietura ,scot copilul ,este o fetita dolofana si frumoasa,dar este vanata ,poate de la durerile suportate ,se gandesc toti ,dar stupoare pacienta trebuie resuscitata,o stabilizeaza cu greu,fetita este curatata,infasata si trimisa la noi nascuti,tanara mamica este acu stabila ,doctori ies multumiti din sala ,se imbratiseaza isi dau mana ,a fost un caz dificil ,dar s-a terminat totul cu bine.
Suna telefonul :
-A nascut  o fetita frumoasa ,este totul bine .
-Ma bucur spun si eu bucuroasa.
Trec la treburile mele prin casa ,nu mai am, mult si termin toate pregatirile ,voi avea o finuta ma gandesc eu ,cu bucurie in suflet ,eu trebuie sa o botez .Sun trezita de sunetul telefonului
-Da .
-Fetia este bolnava ,aud vocea sotului meu .
-Cum ,ce are?
-Nu stim nimic sigur ,dar nu va trai decat cateva ore.
-Doamne cum se poate asa ceva?
Inchid telefonul trista ,dupa atata chin si durere nu va putea avea parte de fetita ei,toata ziua trece intr-un stres si o tensiune insuportabile.Bunica cu nepoata in brate ,merg ca sa ii faca raze ,sa vada care este situatia,o desbraca incet o priveste :
-Doamne ,ce frumoasa esti ,exclama bunica ,de ce trebuie sa fi bolnavioara?
Dupa ce au terminat investigatiile ,doctorul pediatru ii da cateva lamuriri
-Fetita ,nu are o ramificatie intre plamani si inima,nu se poate oxigena bine corpul.
-Dar care este cauza ,care a declansat aceasta boala?
-S-a intamplat ceva in luna a doua -a treia de sarcina ,a racit mamica ,a umblat prin frig.
Gandindu-se mai bine ,si-a dat seama ca asa este ,fata a umblat prin frig ,nu a ascultat sa se imbrace,asa sunt tineri de 18 ani cred ca nimic si nimeni nu poate sa ii atinga ,stiu tot si sunt foarte rezistenti,dar nu este chiar asa,parinti stiu mai bine ce este bun pentru ei.
Dar totusi la sfarsitul zile inca traieste ,lupta sa traiasca.
Tanara mamica este la reanimare ,nu stie nimic de starea copilei ,trebuie sa isi revina ,sa se puna pe picioare,prietena mea este la capataul ei ,o sprijina cat poate ,fac cu schimbul ,cand ginere merge sa vada de bebelus ,cand bunica ,si tot asa se plimba pana se inchid usile la reanimare.Totul era bine ,fetita era putin mai bine ,mamica se restabileste incet .
.
Dimineata vine o asistenta si aducea cea mai neagra veste :
-Fetita a decedat ,azi noapte la ora 1.
-Dar de ce nu am fost anuntati ?
-Asta este ,nu a rezistat peste noapte.
Se prabuseste cerul peste ,bunica si tanarul tatic,cum vor putea ei sa ii spuna tinerei mamici ca fetita ei nu mai este.Cer doctorului sa le dea o rezera ,departe de sala bebelusilor,sa fie doar ele doua in salon.Colega mea  are grija ca ,macar fata sa isi revina ,o schimba ,de haine ,o hraneste,iar cand adoarme ,colega iese afara si incepe sa urle ca un caine pe scarile spitalului,de durere .Doctorul o aude de cateva ori:
-O are ce vrei sa faci ?vrei sa te prabusesti si tu ,?
-Domnule doctor ce pot sa fac ,sunt ale mele amandoua.
-Dar trebuie sa fi tare ,sa susti fata sa isi revina.
Va dati seama ce era in sufletul ei ,in salon langa fica sa trebuie sa fie tot un zambet ,iar cand iese pe usa salonului plange si se jeleste,la fel si ginerele.
Duminica dimineata primim si noi cumplita veste ,ochi ni se umplu de lacrimi,urcam in masina si directia Hateg,sa putem macar sa ii sustinem moral .Ajungem la spital ,tanara mamica nu stie nimic de decesul fatei ,cu greu ne putem tine lacrimile in fata ei.
-Nasa am o fetita frumoasa,imi spune fata.
-Sa iti traiasca,ies afara ca sa pot plange ,fara sa ma vada ea..
Dupa vreo ora , ne hotaram ca trebuie sa afle si ea de fetita ,oricum va afla de la asistente,suntem toti de fata cand ii spun trista veste,am izbugnit toti plans
-Nu ,nu este adevarat fetita mea traieste,se prabuseste pe perina ..
Acum trebuie sa hotarasca daca vor lua trupuletul fara viata acasa ca sa il ingroape ,lasam la atitudinea lor,a familiei sa hoatrasca.Eu dau telefon la popa care este in parohia noastra ,sa vad ce se face in astfel de cazuri:
-Parinte ,ii explic situatia ,ca nu am apucat sa botezam copila.
-Nu o putem ingropa ca slujba,si va fi undeva la marginea cimitirului,fara cruce fara nimic.
-Of doamne.
Bunica se gandeste bine ce trebuie sa faca,
-Nu o voi lua acasa,nu pot sa las fata singura in spital,trebuie sa am grija de ea,daca o iau acasa vom fi amandoua tot la micul ei mormant ,nu cred ca va rezista sa stie ca este in cimitir,dumnezeu sa ma ierte daca gresesc.
Au hotarat ca sa nu ea micul trup acasa ,a trebuit sa ii faca doctori si autopsia sa vada de ce a murit fetita.
Acum prietena mea si-a axat atentia pe fata ei ca sa isi revina din socul suferit,au inernat-o si pe ea in spital sa fie alaturi de fata ei.Incet in icet ,isi revine fizic ,dar sufletul ei este sec si parjolit
.
Aceasta este poveste ,in mare ,a unei mame si a fetei ei,care doart la 18 ani a primit o mare lovitura de la viata,eu am redat doar ce stiu eu pe dinafara ,dar ceea ce au simtit atunci ,si inca mai simt aceste fiinte,nu poate fi redat in cuvinte.Au trecut deja 3 ani de atunci,bunica si acum cand priveste fetitele care au o varsta apropiata de cea a nepoatei ,incepe sa planga;
-Doamne mi-ai luat ce mi-a fost drag,am tinut-o in brate,era asa mica si frumoasa,acum avea si ea aproape 3 ani,oare am gresit ca nu am luat trupul acasa ,sa il ingrop?
-Acum nu stiu cum era mai bine ,dar asa a fost situatia si cred ca este mai bine asa,acum este tarziu sa mai regretam ceva,ii spun eu de multe ori.
Tineri parinti ,au ramas cu certificatul de nastere ,are si un nume:ALINA,dar au si certificatul de deces,trist foarte trist.
 Nici  eu nu am avut,puterea si  dispozitia necesara ca sa pot povesti ce s-a intamplat atunci.
Am facut acest blog acum 3 ani,ca sa pot sa scriu gandurile si starile mele sufletesti,am scris putin despre asta nu am putut ,,uite asa o trecut in lumea ingerilor un suflet pur si curat ALINA,vei ramane in amintirea noastra tot timpul.Aici este singura poza cu ea ,imediat dupa nastere:

4 comentarii:

Blogul lui Jeny spunea...

Doamne cata tristete!In viata fiecaruia sunt momente de mare tristete. Ce sa zic...daca fata ar fi ascultat, daca doctorii ar fi facut analize copilului, daca nu ar exista maria sa SHPAGA , daca ...Nu va fi uitat acel suflet micut ce a vazut soarele cateva ore.Si de vor trece 20 de ani. Domnul a chemat ingerasul la el. Pb e viitorul. Nu ai zis daca mai are si alti copii dupa.

Blogul Mirelei spunea...

Au trecut deja 3 ani ,si rana inca nu s-a vindecat ,rana din sufletul tinerei mamici,nu mai are copii ,problema e ca poate sa mai faca doar unul ,tot cu cezariana,dar pana acum nu a avut curajul sa mai ramana insarcinata,cine stie poate candva ................

Anonim spunea...

Nici nu vreau sa ma gandesc, cata durere a fost si va fi in sufletul acelor parinti. Pot sa spun ca si eu am trecut printr o situatie asemanatoare, numai ca fetita mea traieste, este o minune..
Sarcina cu probleme, nu foarte mari,insa aceste probleme nu mi au permis sa duc sarcina pana la capat...am nascut la 29 de saptamani, puiul meu avea 840 g.Am suferit foarte mult, insa Dumnezeu m a intarit.Fetita mea este o luptatoare, datorita sotului meu pot spune ca traieste.Doctora care mi a urmarit sarcina a vrut sa mi o omoare, insa el a spu:"Nu i faceti nimic !!mergem la Bucuresti" !!Uite asa am pornit noi doi, mama mea si unchiul meu care conducea masina, nesupravegheata...ploua asa de tare, micuta mea misca, era vioaie ca si pana acum.La spital am cunoscut numai oameni cu suflet, ei mi au salvat puiul asteptat de atata timp...
Bunicul meu de aproape 90 de ani, preot de profesie, plangea in urechea meala telefon si imi spunea ca totul va fi bine...s a rugat in genunchi pentru noi.Ce sa spun, in viata trebuie sa trecem prin multe...dar in povesti de genul acesta este atata durere!!Azi avem 1 an si o luna.Daria Maria te iubeste mami mult!Iar tu Mirela esti un om deosebit, cu un suflet mare!Te pupam !

Mirela spunea...

Multumesc Luminita,este o scumpa Daria ,situ ca ti-ai dorit foarte mult acest copil,sa iti traiasca si sa creasca mare si frumoasa.Va pupicesc pe amandoua.