La afine

Am progamat aceasta ,excursie cu mult timp in urma ,anul trecut socri mei au fost la cules de afine,am hotarat ca in acest an vom merge si noi ,am luat concediu de odihna si am facut pregatirile de plecare ,am pus in portbagajul masinii ,mincare, apa ,galeti si piaptanele pt. cules afine ,fara ele nu ai ce sa cauti acolo ,afinile nu se pot strange cu mina.A doua zi dis de dimineata ,pe la ora 4 ,am pornit motorul ,am plecat ,spre plaiuri necunoscute si indepartate.Trecem prin orasul Hunedoara,alimentam masina ,ca sa nu ramanem fara carburanti,trecem localitate ,dupa localitate,nu este tipenie de om ,la o ora asa matinala,privesc pe geamul masinii,sunt paduri si dealuri,unde si unde cite o mina ,care este acum inchisa ,in jurul ei sau format localitati minere ,ma intreb: oare oameni care locuiesc aici ,cu ce traiesc,de unde isi mai cistiga existenta ?.Am ajuns in virful unui deal ,masina s--a oprit ,nu mai vrea sa porneasca,face pe nebuna,o incercare ramane nemiscata ,a doua incercare nimic,a treia incercare,porneste,ne uitam pe indicatoare ,am ajuns in tinutul padurenilor ,in satul Poienita Voini ,aici trecem pe linga casa memoriala Dragan Muntean,nu mai stim pe unde sa o luam,oprim masina la o poarta,acolo un localnic mai harnic,este deja ora 6 ,intrebam:
-Buna dimineata,vrem sa ajungem in satul Alun ,acolo unde sunt afine ,pe unde trebuie sa o luam?
-Neata,mergeti inainte si la iesirea din sat sunt 3 drumuri,o luati pe cel din mijloc.
-Multumim.
Plecam ,ajungem la drumuri ,sunt doar doua ,pe care sa o luam?o luam pe drumul care urca dealul,mergem pe el,uite o stana ,vedem un cioban,intrebam daca este bine,dar am mers aiurea ,facem cale intoarsa,pina la cele trei drumuri ,ne dam jos din masina le numaram ,chiar sunt trei.Trebuie sa coboram dealul ,doamne ce abrupt este drumul,trebuie sa ajungem pe dealul invecinat,coboram cum coboram ,dar oare vom mai pute urca aceea panta?Drumul este anevoios ,am ajuns in vale si acum trebuie sa urcam din nou,urcam agale ,sa nu fortam masina, am dat un sac de bani pe ea, am ajuns in satul Alun,aici nu putem sa continuam drumul cu masina ,ne imbracam de scandal cu :cisme de cauciuc,pantaloni lungi,luam apa ,mancarea,galetile ,piaptanele si o pornim pe deal in sus ,este ora 7,30,in drum gasim doi ciresi,cu cirese mari si zemoase ,culegem citeva ,o pornim la drum ,increzatori ca vom gasi afinile mult visate,urcam si urcam ,dar nu se mai termina drumul asta,ajungem in virful dealului,parca suntem deasupra lumi,cit vezi cu ochi dealuri impadurite ,pe fiecare culme ,este cite un sat,parca sunt niste margele rasfirate,acesta este tinutul Padurenilor.Unde sunt afinele?unde sunt afinari?ne uitam in jos si vedem afinele ,trebuie sa te uiti bine ,ca sa le zaresti,iarba este mare,pornim marea recoltare,cu paptanele intr-o mana ,cu galeata in cealalta.Strangem cit strangem ,vremea trece ,se ridica soarele,o caldura inabusitoare,curg transpiratiile pe noi,fiecare vrea sa stranga cit mai multe,dar ne parasesc puterile ,ne oprim sa putem manca ,sa bem apa ,ne asezam la umbra,ne odihnim putin dupa masa,pornim din nou la strans,deja nu mai avem nici un chef ,impreunam afinele ,sunt trei galeti pline,dar va trebui sa le alegem ,sunt pline de frunza ,de la afinari,ramanem fara apa,caldura mare,nu mai rezistam,barbati cara galetile grele ,pe deal in sus pana la drum,este cale lunga pana la masina ,mergem pe drumul pe care am urcat,este greu ,ne oprim in dreptul unei cruci,este din 1942,scrie ca au disparut doi aomeni ,pornim la vale ,caldura ne topeste ,dar trebuie sa ajungem la masina,in sfarsit ,am, ajuns ,aranjam galetile in portbagaj ,ne descaltam de cisme ,ard picioarele in ele.Intrebam pe cineva daca este apa de baut prin apropuiere,gasim izvorul ,care este captat intr-un bazin de ciment ,iar pe teava curge apa,doamne ce rece si buna este apa ,nu am baut decind eram copil o asa apa rece,suntem ca niste brotaci cu burtile pline de apa.Pornim la drum ,ne asteapta acelasi drum anevoios,il parcurgem fara incidente,ajungem cu bine acasa ,obositi ,flamanzi ,nu mai vreau nimic decit sa pot dormi ,miine trebuie alese afinele ,ca sa le putem vinde .
Inainte sa fac aceasta calatorie ,mergeam la piata si mi se pareau foarte scumpe afinele,dar acum dupa ce am vazut ce greu se strang,ce greu se aleg mi-am schimbat total parerea,este o munca titanica,oameni buni cind cumparati afinele sa stiti ca fac toti banii.
Am ales afinele ,am gasit un proprietar de pensiune care le-a luat la gramada,am facut bani care i-am dat pe benzina ,am ramas si cu putin profit,asa a fost prima noastra zi la afine,dar totusi nu ne-am lecuit si a urmat a doua iesire la afine,am sa va povestesc altadata despre aceasta.