Nepasarea

Am sa povestesc ,o intamplare ,pe care am trait-o zilele trecute.Era o zi insorita ,a nins toata  noapte,dar a iesit soarele si zapada a inceput sa se topeasca din loc ,in loc.Dupa ce am terminat treaba la serviciu ,de curatat zapada ,pe trotuare ,am luat o mica pauza,intr-un loc insorit.Un domn ,trecut de 60 de ani se apropie si spune:
-Uite vezi omul acela ?
-Care ?
-Cel cu baston .
Mi-am intors privirea ,era un om ,invarsta ,care abia mergea,avea si o plasa ,grea,abia o ducea ,abia se misca,empleticindu-se .
-Da ,zic,ce este cu el ?
-Uite el abia merge,iar fata lui a trecut pe langa el si nu l-a bagat in seama,sa il ajute.
-Pai ,cum se poate?unde e?
-Cea cu geaca deschisa la culoare,traieste cu el in casa si uite ca nu il baga in seama.
Am ramas stupefiata ,cum se poate asa ceva,parintele tau sa se chinue ,sa mearga ,iar tu copilul lui sa nu iti pese ,sa te faci ca nu il vezi.M-am tot uitat dupa el ,se misca incet ,a pus plasa jos intr-o scara ,sa se odihneasca,am plecat fara sa stau prea mult pe ganduri ,l-am ajuns si i-am cerut sa imi dea mie plasa ,sa il ajut.
-Lasa doamna ,ca o duc eu ,asa cum  pot.
-Unde stai?
-Aici aproape,dupa colt.
-Lasa ca te ajut eu ,vad ca este o plasa grea si pentru mine ,dar pentru dumneata.
Am luat plasa,era grea,erau cumparaturi facute la market,mergea incet in urma mea ,asteptam din cand in cand ,ca sa ma ajunga.Am ajuns la scara unde statea.
-Va descurcati de aici ?
-Da ,multumesc .
I-am dat plasa,dar nu il tineau picioarele,era sa cada ,m-am speriat,offff,doamne.
-La ce etaj stati?
-La etajul trei.
-Lasati ca o duc eu pana la usa .
Am luat plasa ,am lasat-o la usa ,el urca incet ,incet ,scarile.A iesit in strada ,aveam un gust amar,imi pun si astazi o gramada de intrebari ,nu inteleg cum o fata a putut sa treaca nepasatoare pe langa parintele ei ,fara sa il ajute ,fara sa il sprijine,mai ales ca avea mare nevoie de ajutor.Sper doar ca aceasta fiinta ,sa gaseasca iertare in fata lui Dumnezeu ,sa nu ajunga si ea la randul ei ,in aceeasi situatie.

Totul e o afacere

Raman ,neplacut surprinsa ,cu fiecare zi care trece ,cu totul in lumea asta devine o afacere ,totul se invarte in jurul banilor.Aceste fenomen a luat amploare si a cuprins aproape toate domeniile,eu o sa ma refer acum la  manastiri ,locuri unde trebuia sa ramana totul imaculat ,totul sfant .Ori unde,te duci in lung si in lat ,acolo unde sunt manastiri cu har,daca nu au un har anume, pun un osicior de animal intr-o cutiuta ,spun ca sunt oase sfinte  ,acolo unde vin multi crestini si nu numai,au inflorit tot felul de buticuri ,tejghele ,este ca la un targ ,sunt tot felul de lucruri de vanzare :icoane ,bratari ,rozare ,cruciulite ,carti de rugaciuni,vezi doamne toate sfantite ,dar sunt luate angro din piata de la Bucuresti si nu au trecut de poarte manastiri ,cei care le vand se imbraca ca si maicutele si calugari ,in straie negre si cu barbi.Pe langa aceste suveniruri sant tarabe cu mici,cozonaci ,flori ,coronite,etc...Pe vremuri cand mergeam la o manastire ,era o oaza de liniste si frumusete ,totul simplu si pur ,acum s-au facut tot felul de parcari ,in locul unui deal inflorit si inverzit,in curtea manastiri unde era o simplitate si o frumusete rara ,acum se ridica tot felul de cladiri ,pensiuni ,nici nu mai sti care la ce servesc.Se strang bani frumosi ,neimpozabili si nemasurabili ,care unfla buzunarere ,popilor ,calugarilor ,a prefectilor,cine mai stie cati beneficiaza de aceste venituri.Acesti bani ar trebuie sa fie folositi in slujba oamenilor sa se construiasca scoli ,spitale ,gradinite,pana acum nu am auzit de astfel investiti.Vezi maicutele care conduc ditamai K5,popi care dau bani cu camata ,care sunt procseneti si pedofili,cine sti ce grozavi le mai trece prin cap ,deci sunt incalcate toate cele 10 porunci.Veti spune ca nu sunt crestin ,ca am ceva cu biserica ,dar nu este asa ,cred in dumnezeu merg la biserica ,ma rog  daca va uitati in jurul vostru ve-ti vedea ca am dreptate,nu mai sunt pelerini de altadata ,acum se imbrancesc,se iau la bataie ,pt. o farfurie cu sarmale ,nici alo in locuri "sfinte "nu suntem egali ,tot cei cu stare si bani au intietate,tot mai rar se gasesc locuri unde nu a patruns spiritul afacerilo ,copiii nostri nu vor mai gasi nimic pur si nepatat .SA NE AJUTE DUMNEZEU .

Am votat

Nu am untrat de foarte mult timp ,pe acest blog ,nu vreau sa gasesc scuze ,dar o retete de socializare ,ne deruteaza ,ne ocupa foarte mult timp,din timpul liber ,ne distrage atentia ,imi pierd ideeile ,dar am hotarat ca trebuie sa gasesc un echilibru intre cele doua ,sper sa reusesc sa fac asta
Ieri ,2 octombrie 2014,toti romanii ,au votat ,presedintele tari.Au fost 14 candidati ,uni cunoscuti ,uni mai putin cunoscuti,eeee deci am avut de unde alege ,asa spunem la prima vedere,dar pe cine sa alegi?sunt toti mincinosi si hoti ,nici unul dintre cei 14 nu va fi alaturi de romani,de romanii de rand,nu vor tine cont de nevoile si doleantele noastreOare stiu ,cei de sus,ca suntem la pragul saraciei ?muncitori bugetari,nu ma refer aici la cei care lucreaza in birouri ,ci la cei care lucreaza ,efectiv,8 ore in praf ,soare ,frig ,vant ,etc.fara sporuri cu un salaru de sub 200 euro .Se spune ,ca au crescut salarilee,dar nu se pune la socoteala ca au crescut preturile ,in functie de fluctuatia euro ,dar lefurile sunt in roni,care nu acopere nici macar darile la stat ,As avea foarte multe de spus ,cu toate astea am votat ,avem o mica speranta ca va fi mai bine ,dar ............

Teapa

M -am trezit tarziu,era ora 6,dimineata ,am intarziat la serviciucut,este foarte mult de lucru ,dau telefon la soacra mea :
-Ce faci mamaie?
-Acum m-am trezit.
- Vi sa ma ajuti la lucru,m-am trezit tarziu si e  foarte mult de facut.
-Bine, o sa vin.
  Am terminat noi treaba,pe drum spre casa, intalneste o tanara care se apleaca si ridica de jos un inel,o verigheta de aur,tremurand ii spune:
-Am gasit acest inel ,daca vreti sa impartim castigul,eu vreu 200 de lei restul este al dumneavoastra.
Se uita mamaia la el ,pare greu,il suce il invarte,este stantat pare in regula ,este de aur.

-Nu am atatia bani,doar 145 de lei .
-Sant buni si astea.
Bucuroasa soacra mea ia inelul ,il duce acasa,imi da telefon si imi spune ce a patit ,eu sunt cam suspicioasa,nu imi vine sa cred,ca este aur ,ea ma asigura ca este in regula .
-Bine cand voi veni de la serviciu ,vom merge cu el la amanet sa vedem ,daca e de aur si ce greutate are.
Am ajuns de la lucru ,am luat inelul,plecam cu el la amanet ,primul este inchis ,cand il arat la cel de la ghiseu imi spune:
-Ce vrei sa iti cantaresc,saiba asta de alama?
-Pai cum ,esti sigur?
-Da ,cine a luat teapa cu asta?
-Pai ,nimeni,l-a gasit cineva.
-Lucrurile astea nu se gasesc.
Nu am mai zis nimic,ce puteam sa mai zic,am plecat dezamagita,deci este o mare teapa.
Ajung cu la socri mei ,ei curiosi cat face marea bijuterie:
-Este o mare teapa zic eu.
-Dute mai de aici,cum sa fie teapa ?
-Asa ,zic eu ,nu glumesc.
-Vai ,am dat ultimi bani ,pe o tinichea.
-Asta este ,alta data sa nu mai luati bijuteri de pe strada .
Am povestit aceasta patanie,ca sa nu cada si alti oameni in plasa smecherilor,care nu au rusine si scrupule ,castiga bani usor si nemunciti.Aceasta metoda este veche ,dar tot mai face victime in randul oamenilor creduli si vanatorilor de chilipiluri.Cumparati bijuteri de la magazinele de specialitate,

Multumire

Astazi ,sotul meu ,a fost chemat sa monteze o usa la un apartament ,care este situat in scara cu soacra mea,a ajuns la apartament ,acolo trei baieti se chinue sa monteze o usa ,unul dintre ei spune
-Mai sti cand m-ai salvat de la moarte?,daca nu erai tu ,astazi eu nu eram aici.
Se uita la el ,era un baiat inalt bine facut ,prin fata ochilor ii trece episodul cand l-a salvat ,era cu ani in urma intr-o zi torida de vara ,toti eram la scaldat pe malul Streiului,raul pe malurile caruia este orasulnostru ,Calan.Erau tineri ,copii,parinti ,dupa o balaceala zdravana ,stateam pe mal la soare,ne uitam la apa care a inceput sa creasca ,in susul apei sunt termocentrale ,care turbineaza si atunci in aval ,apa creste si curge cu repeziciune.Pe langa noi ,o mama plangea ,se vaita ,de mama focului
-Copilul meu ,copilul meu ,se ineaca .
-Unde ?spune sotul meu .
Eu care ma uitam la apa ,am vazut ,un smoc de par negru,pentru o fractiune de secunda,am zis
-Uite aici ,am aratat cu mana locul unde am vazut ,varful capului.
Fara sa stea pe ganduri ,a sarit in apa ,a ridicat copilui ,deasupra apei ,l-a sos afara ,pe mal ,unde mama lui astepta cu sufletul la gura,era lessinat ,dar dupa ce i-au acordat primul ajutur si-a revenit,desi a venit salvarea nu a mai fost nevoie de internare.De atunci au trecut ani si ani ,copilul a crescut ,au plecat in strainatate,nu l-a mai vazut de atunci ,nu il mai cunostea ,mama lui ii multumeste de fiecare data cand are ocaziat.
Revine la realitate si vede flacaul din fata lui ,care nu mai conteneste sa ii multumeasca.
Cine stie care ar fi fost situatia ,daca nu era,atunci la momentul potrivit si la locul potrivit.A terminat ce avea de facut a ramas afectat profund de cele intamplate ,de retrairea vechilor amintiri.

Prietena

Acum cateva saptamani,am facut rost de adresa celei mai buna prietene ,din copilarie.Am incercat ani de zile sa am o adresa a ei,sa pot vorbi cu ea ,este plecata in Spania de ani buni.Mama ei mi-a dat zeci de adrese,dar nu erau bune ,cum bine stim,daca pui un punct in plus sau in minus,nu vei gasi persoana cautata,v-ati dat seama este o adresa de pe net,de pe un sait foarte cunoscut de socializare.Cu adresa in mana,am tastat-o ,doamne abia astept sa vorbesc cu ea ,gata este scrisa ,gasesc pagina,nu este online,las un mesaj,cu speranta ca va raspunde ,ca asteapta si ea sa vorbim,avem atate sa ne spunem,cate amintiri ,prin cate am trecutimpreuna,am fost colege in aceeasi clasa 10 ani ,eram nedespartite,la bine si la rau.
    Astept si astept,cateva zile ,dar nici un semn de viata,intr-un tarziu este cineva,scriu :Buna!era sotul ei ,i-am spus cine sunt,ma cunostea foarte putin ,ne-am intalnit doar odata ,ma stia mai mult din povestirile ei .Mi-a spus ca ei nu ii place sa intre pe net,nu crede ca v-a vorbi cu mine.Am ramas fara cuvinte ,cum?sa nu vorbeasca ea cu mine?am fost ca doua surori,poate asa consider doar eu?,nu imi venea sa cred asa ceva ,dar era adevarat .S-a asternut tacerea,cateva zile bune,eram descurajata ,trista.Intr-o zi ,surpriza,era online,imi scrie, ca este ea ,vorbim putin ,cu promisiunea ca duminica urmatoare ,sa intram si sa povestim cate in luna si in stele,dar am asteptat degeaba,nu era de gasit ,iarasi s-a asternut apasatoarea tacere.
     Ma tot intreb,de ce?nu stiu raspunsul,poate ma v-a lamuri intr-o buna zi.Mintea imi zboara cu ani in urma,cand eram doar doua fetite,eram diferite,eu bruneta, cu ochi caprui ,ea blonda, cu ochi verzi,eu mai barbatoasa,ea firava si plapanda ca un fir de ghiocel,eram ca plus cu minus ,doua extreme care se atrag si se complecteaza reciproc.Cum am mai spus ,eram colege de clasa,dar prietenia noastra s-a legat in clasa a -V-a,de atunci eram nedespartite ,la scoala si in timpul liber.Ea statea , la etajul patru,imi era groaza sa urc in fiecare zi ,de zeci de ori ,asa ca aveam un semnal,ha, ha,eu fluieram in degete,ca un adevarat cioban,parinti ei spuneau:
-Fugi ca ti-a venit baietoiu!Noi ne distram copios ,de aceste vorbe.
    Cred ca eram prin clasa a -VII-a ,intr-o dimineata ,cred ca era duminica,am urcat la ea ,la usa era un capac de sicriu,of doamne ce s-a putut intampla,intru ,era mare tristete,tatal ei era in sicriu  pe masa,era bolnav ,dar noi nu prea dedeam atentie amanuntelor.Dupa inmormantare ,ea a ramas foarte afectata ,era singurul ei sprijin,tinea foarte mult la el ,m-ai avea o sora ,care era febletea mamei,ea era ceea mai mare si ceea raspunzatoare de tot,tot ce facea ea nu era bine,ceea mica mai smechera ,scapa intodeauna basma curata.Cand mama ei o bate,tot timpul il strga pe tatal ei :
-Tata unde esti ?sa ma scapi.Atunci loviturile se opreau.
   Una dintre bataile,luate ,a fost dupa o excursie facuta de noi ,la neamurile mele ,intr-un sat de munte.Eram in vacanta de primavara,inainte de paste,ne-am hotarat sa mergem la verisori mei,in Cioclovina,un sat imprastiat de munte,le-am spus parintilor ca plecam ,dar mama ei nu a vrut ,asa ca am plecat oricum.Cum veri mei erau la scoala ,in oras,am plecat toti .Atunci nu erau masini ,sa circule ca si acum,am mers cu autobusul ,apoi pe jos vreo doua ore,drumul a trecut foarte repede,razand ,povestind..Am ajuns acasa ,era facuta din barne ,erau doar doua camere,atunci era foarte incapatoare,desi eram multi ,cinci copii si doi adulti.Matusa si unchiul ,erau obisnuiti cu multi copii,ei aveau cinci ,se bucurau sa le fie casa plina.
Era loc destul pentru joaca ,afara prin gradini.Intr-o zi ,cand plecam la joaca ,putin mai incolo de casa,intr-o gradina erau caii la pascut ,ce ne trece prin cap :
- Hai sa calarim !eu eram doar crescuta in seau calului,zis si facut,eu prima ,urc calare pe iapa asa fara seaua,unul dintre ceilalti ,au dat cu o nuia ,a pornit iapa ca din pusca,cu mine calare ,printre pruni,eu ca sa nu ma lovesc cu capul de crengi,m-am lasat pe gatul ei ,vazand ca nu se opreste ,m-am lasat sa alunec jos,am cazut cu fata in sus ,am ramas nemiscata cateva momente,ceilalti au venit speriati ,crezand ca am murit.Eu eram bine mersi,am scapat fara sa ma lovesc,am rasuflat usurati ca a trecut totul cu bine,ne-am hotarat sa nu suflam o vorba despre aceasta intamplare.Dar oare credeti ca nu am mai facut nazbatii,hm,doar nu stateam inchisi in casa.Cum era primavara oile erau fatate,erau o gramada de mielusei ,doamne ce frumosi erau,albi ca zapada.Noi ,ca niste nzdravani ce eram ,mergeam in gradina ,prindeam ,mieluti si le puneam batic in cap,doamne cu aratau ,oile fugeau speriate,iar noi radeam de ne prapadeam,mare distractie pe capul nostru.
  In acest sat ,de paste ,era un obicei ,se impodobea o cruce cu flori,si trebuia impodobita de fete si baieti,trebuia sa mergem dupa flori in padure,ne-am pregatit sa urcam dealul ,sus in padure,era destul de mers,cand am ajuns in padure ,era o frumusete,era totul alb ,erau ghiocei,dar nu ghiocei asa cum ii stiam noi ,erau mai mari,cu petale albe si varfuri verzui ,ca niste clopotei,era padurea plina de fete si baieti ,dupa ce ne-am saturat de zbenguiala,am cules,cate un buchet imens de ghiocei ,cu care am impodobit crucea de lemn,of cat era de frumos ,eram copiii,fara nici o grija .In ziua de paste ,se mergea la biserica ,era o biserica mica de lemn,cu cosul plin de bunati,oua ,pasca ,cozonaci,etc...
     In acest sat sunt doua mari pesteri,una cu apa ,adica curge un mic parau prin ea,una uscata,nu trebuia sa ramana necertetate de noi,Asa ca intr-o zi am mers sa le vizitam,eram inarmati cu o lanterna ,intram in pestera uscata,mergem cativa zeci de metri,se vedea intrarea doar ca un punct de lumina,ne lasa lanterna balta ,nu vrea sa se mai aprinda,mie imi este foarte frica de locuri inguste ,parca ma apasa pe piept,am hotarat sa iesim ,nu putem sa continuam pe intuneric,am rasuflat usurata ,ca am scapat de acolo,dar imi parea rau ca nu am vazut frumusetile pesteri.Am cobarat sa vedem cealalta pestera ,era o frumusete ,apa iesea lin din ea ,apoi o pornea navalnic la vale, peste pietre,parca fierbea ,nu alta.
    Uite asa a trecut vacanta de primavara,cand am plecat de acolo,era zapada,eram imbracati de iarna,cu cizme si paltoane.Am parcurs tot drumul cantand ,glumind si povestind,a fost o vacanta de neuitat.Am ajuns acasa ,acum e acum,s-a deschis iadul,mama ei a luat-o in suturi nici nu am intrat bine pe usa,offf ce belea pe capul ei.Dar a trecut repede,eram foarte bucuroase ,de vacanta care tocmai a trecut ,in care am fost foarte fericite.
     A relatat doar una dintre vacante ,desi au fost multe clipe frumoase petrecute impreuna.Acum sper sa intelegeti de ce imi pun tot felul de intrebari ,la care nu gasesc raspunsuri,imi doresc asa de mult sa putem vorbi cate in luna si in stele,cu draga mea ,,TRANCANICI"era porecla ei,atunci era un serial de desene animate,,POVESTIRI DIN PADUREA VERDE" era acolo o veverita care vorbea intruna,trancanea tot timpul,eu eram ALBISOARA,fiindca eram bruneta,offf unde sunteti ani ai copilariei.

http://www.youtube.com/watch?v=UEdB_q2km3U&feature=colike
Am pus aici un mic filmulet ca sa vedeti si voi frumusetile acelor locuri,din pacate nu imi apartine ,pe vrea aceea nu eram camere de luat vederi .

O poza foarte veche ,scuzati claritatea imagini.
\

La cirese

Poate va ganditi ca vreau sa va spun povestea lui Ion Creanga ,dar eu o sa povestesc ceea ce am trait eu atunci cand am fost sa culeg cirese, pentru compoturi .
Am fost acolo unde eu am crescut ,va-am mai povestit,in Federi  com Pui.
Drumul este bun,iesim de pe soseaua principala ,o luam pe drumul comunal care urca ,incet, incet .Gandul imi zboara departe ,cu ani in urma ,cand pe acest drum nu erau masini ,doar basculante care carau minereul de baucsita,scos din galeriile din coama dealului,din cauza acestui minereu pamantul este rosu,oameni din cele trei sate ,circulau pe jos sau calare,la halta din Ponor ,parca era parcare de cai ,acolo erau legati ,la umbra ,pana veneau stapani lor ,care au plecat cu trenul ,la oras sa cumpere alimente sau sa duca la piata cate un sac de cartofi sau o spene cu cirese.
Incet ,incet ajungem  la capatul drumului ,de aici nu se mai poate urca cu masina ,luam tot bagajul si incepm sa urcam pe jos cam 20 de minute ,ma opresc din cand in cand sa privesc in zare ,sa imi trag sufletul ,,am imbatranit "imi spun in gand acum nu mai pot urca repede asa cum faxceam cand eram copil ,urcam inaintea tuturor ,eram in varf cat ai zice peste.
Ajungem la casa bunicilor mei ,casa unde am crescut ,parca astept sa iasa bunica pe trepte si cu ochi inlacrimati sa ma imbrtiseze ,dar ma uit si astept in zadar ,ea s-a dus demult ,mormantul ei este aproape de casa in gradina.Dupa ce ne odihnim incept sa colind in stanga si in dreapta ,prin locuri cunoscute .Privirea imi este atrasa de padurea care se intinde linga casa ,dealul impadurit ,acolo imi duceam viata in fiecare vacanta de vara ,stiu si acum toate puturile fara fund din coasta ,aceste puturi au ramas in urma forari ,cautat minereu cel rosu ,este si o pestera,unde imi era foarte frica sa ma apropii,erau tufe si buruieni ,credeam eu ca acolo misuna serpi si cine stie ce lighioane,ce faceam eu pe coasta?eram ciobanas la oi,aveam cam 30 de mioare ,pe care trebuia sa la duc la pascut ,apoi seara trebuia se la mulg,offff,offff,ce mai viata .
Intru in sura si ma urc pe scara in podul plin cu fan ,parca ma vad cum stateam ascunsa in fan ,ce miros avea iarba proaspat cosita ,era ascunzatoarea mea in zilele ploioase ,acolo deveneam un soarece de biblioteca ,intr-o lada mare am gasit carti ,erau carti de scoala ramase de la tata ,unchiul si matusa mea ,erau roase pe alocuri de soareci ,dar eu le rasfoiam din scoarta in scoarta ,imi placeau pozele sau cine stie ce lectie pe care o vedeam,intr-un colt am gasit cateva reviste ,frumos colorate ,cu desene animate ,era revista ,,Arici pogonici",bunica ma tot striga ,dar eu nu raspundeam doar atunci cand terminat lectura,saracile oi trebuia sa manance atunci cand ma sinchiseam eu sa las cartile prafuite.
Vad  mormintele ,imi iau o lumasnare si plec ,ma asteapta bunici ,stau acolo tacuti si nemiscati,in timp ce lumanarea arde ,ma uit in jur ,este atata liniste si pace,fara zgomote ,fara fum ,simt ca ma incarc cu energie ,respir aerul curat ,imi umplu plamani cu el ,imi era asa de dor de aceste locuri.Eram ca o sfarleze ,nu ramanea nici un pom in care sa nu ma catar ,cand era timpul cireselor stateam in cires  pana imi umpleam burta ,nu mai puteam sa ma misc ,acum multi din acei ciresi sunt uscati ,mai au doar cateva crengi pe varfuri,multi au fost taiati ,dar au fost plantati alti noi ,ca de nu trebuie sa dispara cu trecerea timpului..Bunica aveaa cai ,erau niste cai mai mici ,cai pentru povara ,eu cand ii duceam la pascut ,la apa ,ma suiam calare pe ei asa fara sa,doar cu capastru in cap.Vara din 15 iunie si pana in 15 iulie se mutau cu tot calabalacul la munte ,acolo aveau o stana ,facuta din barne,printre barne se vedea afara ,cateodata mai lipeau gaurile cu balega de vaca ,acolo era un pat facut tot din lemn ,pe care se punea fan ,paturi ,o perina umpluta tot cu fan uscat ,deasupra patului ,era un raft care inconjura stana ,acolo era depozitate haionele ,intr-o parte erau vasele ,jos langa usa era vatra unde se facea focul si unde se gatea mancare,ce gust avea ,acolo era lumea noastra ,a copiilor ,eram mai multi, era singurul loc unde ne intalneam toti,unde ,dupa ce terminat treburile date ,ne puteam juca in voie .Eu aveam o vecina mai mare cu un an ca mine,toata ziulica stateam pe plai ,aveam o balta ,in care se strangea apa de ploaie,acolo ne mozoleam cu noroi de sus pana jos ,parca eram doi purcei.Eram si acolo cioban ,dar oile saracile ,erau tot la umbra ,nu trebuia sa ne deranjeze ,stateau mai mult flamande ,pana punea bunicul mana pe un bat si tinete frate,fugeam cat ne tineau picioarele,nu veneam la stana decat atunci cand auzeam vocea bunici ,care venea seara ,de la sapa sau fan,cand venea ma gasea plangand ,il certa pe bunicul ca avea treaba cu mine.
Ma trezesc din amintiri ,deja incepe sa picure ,vine ploaia ,barbati au cules ciresele in galeti ,este ora mesei ,facem cateva gratare ,pana  se opreste ploaia,ca sa mai putem strange si visinile,doar nu plecam cu cosul gol!
Vreme trece repede ,o pornim agale catre masini,eu nu as vrea sa plec ,as mai sta macar cateva zile ,sa ma regasesc ,sa ma recrez,dar ma cheama datoria,imi promit ca ma voi intoarce in concediu ,atunci voi pute sta mai multe zile,oftez ,cu gandul ca mai este o luna pana atunci.
Pornim catre casa ,pe drumul care acum este asfaltat pana sus ,se merge usor ,acum toti batrani merg cu masinile conduse de nepoti sau copii,cai sunt uitati undeva intr-o gradina sau intr-un varf de munte,este mai usor cu masina si mai rapid .

Asa era portul flacailor in zile de sarbatoare,fiecare are in dulap un costum national si in zillele noastre,

De cate ori merg in acele locuri nu ma pot abtine sa nu scriu cate ceva din copilaria mea ,care a fost una fericita alaturi de bunici mei.