duminică, 18 noiembrie 2012

Prietena

Acum cateva saptamani,am facut rost de adresa celei mai buna prietene ,din copilarie.Am incercat ani de zile sa am o adresa a ei,sa pot vorbi cu ea ,este plecata in Spania de ani buni.Mama ei mi-a dat zeci de adrese,dar nu erau bune ,cum bine stim,daca pui un punct in plus sau in minus,nu vei gasi persoana cautata,v-ati dat seama este o adresa de pe net,de pe un sait foarte cunoscut de socializare.Cu adresa in mana,am tastat-o ,doamne abia astept sa vorbesc cu ea ,gata este scrisa ,gasesc pagina,nu este online,las un mesaj,cu speranta ca va raspunde ,ca asteapta si ea sa vorbim,avem atate sa ne spunem,cate amintiri ,prin cate am trecutimpreuna,am fost colege in aceeasi clasa 10 ani ,eram nedespartite,la bine si la rau.
    Astept si astept,cateva zile ,dar nici un semn de viata,intr-un tarziu este cineva,scriu :Buna!era sotul ei ,i-am spus cine sunt,ma cunostea foarte putin ,ne-am intalnit doar odata ,ma stia mai mult din povestirile ei .Mi-a spus ca ei nu ii place sa intre pe net,nu crede ca v-a vorbi cu mine.Am ramas fara cuvinte ,cum?sa nu vorbeasca ea cu mine?am fost ca doua surori,poate asa consider doar eu?,nu imi venea sa cred asa ceva ,dar era adevarat .S-a asternut tacerea,cateva zile bune,eram descurajata ,trista.Intr-o zi ,surpriza,era online,imi scrie, ca este ea ,vorbim putin ,cu promisiunea ca duminica urmatoare ,sa intram si sa povestim cate in luna si in stele,dar am asteptat degeaba,nu era de gasit ,iarasi s-a asternut apasatoarea tacere.
     Ma tot intreb,de ce?nu stiu raspunsul,poate ma v-a lamuri intr-o buna zi.Mintea imi zboara cu ani in urma,cand eram doar doua fetite,eram diferite,eu bruneta, cu ochi caprui ,ea blonda, cu ochi verzi,eu mai barbatoasa,ea firava si plapanda ca un fir de ghiocel,eram ca plus cu minus ,doua extreme care se atrag si se complecteaza reciproc.Cum am mai spus ,eram colege de clasa,dar prietenia noastra s-a legat in clasa a -V-a,de atunci eram nedespartite ,la scoala si in timpul liber.Ea statea , la etajul patru,imi era groaza sa urc in fiecare zi ,de zeci de ori ,asa ca aveam un semnal,ha, ha,eu fluieram in degete,ca un adevarat cioban,parinti ei spuneau:
-Fugi ca ti-a venit baietoiu!Noi ne distram copios ,de aceste vorbe.
    Cred ca eram prin clasa a -VII-a ,intr-o dimineata ,cred ca era duminica,am urcat la ea ,la usa era un capac de sicriu,of doamne ce s-a putut intampla,intru ,era mare tristete,tatal ei era in sicriu  pe masa,era bolnav ,dar noi nu prea dedeam atentie amanuntelor.Dupa inmormantare ,ea a ramas foarte afectata ,era singurul ei sprijin,tinea foarte mult la el ,m-ai avea o sora ,care era febletea mamei,ea era ceea mai mare si ceea raspunzatoare de tot,tot ce facea ea nu era bine,ceea mica mai smechera ,scapa intodeauna basma curata.Cand mama ei o bate,tot timpul il strga pe tatal ei :
-Tata unde esti ?sa ma scapi.Atunci loviturile se opreau.
   Una dintre bataile,luate ,a fost dupa o excursie facuta de noi ,la neamurile mele ,intr-un sat de munte.Eram in vacanta de primavara,inainte de paste,ne-am hotarat sa mergem la verisori mei,in Cioclovina,un sat imprastiat de munte,le-am spus parintilor ca plecam ,dar mama ei nu a vrut ,asa ca am plecat oricum.Cum veri mei erau la scoala ,in oras,am plecat toti .Atunci nu erau masini ,sa circule ca si acum,am mers cu autobusul ,apoi pe jos vreo doua ore,drumul a trecut foarte repede,razand ,povestind..Am ajuns acasa ,era facuta din barne ,erau doar doua camere,atunci era foarte incapatoare,desi eram multi ,cinci copii si doi adulti.Matusa si unchiul ,erau obisnuiti cu multi copii,ei aveau cinci ,se bucurau sa le fie casa plina.
Era loc destul pentru joaca ,afara prin gradini.Intr-o zi ,cand plecam la joaca ,putin mai incolo de casa,intr-o gradina erau caii la pascut ,ce ne trece prin cap :
- Hai sa calarim !eu eram doar crescuta in seau calului,zis si facut,eu prima ,urc calare pe iapa asa fara seaua,unul dintre ceilalti ,au dat cu o nuia ,a pornit iapa ca din pusca,cu mine calare ,printre pruni,eu ca sa nu ma lovesc cu capul de crengi,m-am lasat pe gatul ei ,vazand ca nu se opreste ,m-am lasat sa alunec jos,am cazut cu fata in sus ,am ramas nemiscata cateva momente,ceilalti au venit speriati ,crezand ca am murit.Eu eram bine mersi,am scapat fara sa ma lovesc,am rasuflat usurati ca a trecut totul cu bine,ne-am hotarat sa nu suflam o vorba despre aceasta intamplare.Dar oare credeti ca nu am mai facut nazbatii,hm,doar nu stateam inchisi in casa.Cum era primavara oile erau fatate,erau o gramada de mielusei ,doamne ce frumosi erau,albi ca zapada.Noi ,ca niste nzdravani ce eram ,mergeam in gradina ,prindeam ,mieluti si le puneam batic in cap,doamne cu aratau ,oile fugeau speriate,iar noi radeam de ne prapadeam,mare distractie pe capul nostru.
  In acest sat ,de paste ,era un obicei ,se impodobea o cruce cu flori,si trebuia impodobita de fete si baieti,trebuia sa mergem dupa flori in padure,ne-am pregatit sa urcam dealul ,sus in padure,era destul de mers,cand am ajuns in padure ,era o frumusete,era totul alb ,erau ghiocei,dar nu ghiocei asa cum ii stiam noi ,erau mai mari,cu petale albe si varfuri verzui ,ca niste clopotei,era padurea plina de fete si baieti ,dupa ce ne-am saturat de zbenguiala,am cules,cate un buchet imens de ghiocei ,cu care am impodobit crucea de lemn,of cat era de frumos ,eram copiii,fara nici o grija .In ziua de paste ,se mergea la biserica ,era o biserica mica de lemn,cu cosul plin de bunati,oua ,pasca ,cozonaci,etc...
     In acest sat sunt doua mari pesteri,una cu apa ,adica curge un mic parau prin ea,una uscata,nu trebuia sa ramana necertetate de noi,Asa ca intr-o zi am mers sa le vizitam,eram inarmati cu o lanterna ,intram in pestera uscata,mergem cativa zeci de metri,se vedea intrarea doar ca un punct de lumina,ne lasa lanterna balta ,nu vrea sa se mai aprinda,mie imi este foarte frica de locuri inguste ,parca ma apasa pe piept,am hotarat sa iesim ,nu putem sa continuam pe intuneric,am rasuflat usurata ,ca am scapat de acolo,dar imi parea rau ca nu am vazut frumusetile pesteri.Am cobarat sa vedem cealalta pestera ,era o frumusete ,apa iesea lin din ea ,apoi o pornea navalnic la vale, peste pietre,parca fierbea ,nu alta.
    Uite asa a trecut vacanta de primavara,cand am plecat de acolo,era zapada,eram imbracati de iarna,cu cizme si paltoane.Am parcurs tot drumul cantand ,glumind si povestind,a fost o vacanta de neuitat.Am ajuns acasa ,acum e acum,s-a deschis iadul,mama ei a luat-o in suturi nici nu am intrat bine pe usa,offf ce belea pe capul ei.Dar a trecut repede,eram foarte bucuroase ,de vacanta care tocmai a trecut ,in care am fost foarte fericite.
     A relatat doar una dintre vacante ,desi au fost multe clipe frumoase petrecute impreuna.Acum sper sa intelegeti de ce imi pun tot felul de intrebari ,la care nu gasesc raspunsuri,imi doresc asa de mult sa putem vorbi cate in luna si in stele,cu draga mea ,,TRANCANICI"era porecla ei,atunci era un serial de desene animate,,POVESTIRI DIN PADUREA VERDE" era acolo o veverita care vorbea intruna,trancanea tot timpul,eu eram ALBISOARA,fiindca eram bruneta,offf unde sunteti ani ai copilariei.

http://www.youtube.com/watch?v=UEdB_q2km3U&feature=colike
Am pus aici un mic filmulet ca sa vedeti si voi frumusetile acelor locuri,din pacate nu imi apartine ,pe vrea aceea nu eram camere de luat vederi .


O poza foarte veche ,scuzati claritatea imagini.
\

2 comentarii:

Blogul lui Jeny spunea...

Nu cauta raspuns, e f simplu. 10 ani impreuna erati copii, dar cati ani au trecut de atunci, si cu mii de griji, care schimba omul . Nu stim de ce te ocoleste...nu mai faci parte din prezentul ei care poate nu e la fel de roz ca in acele amintiri.Si poate te va cauta, intr-o zi...

Blogul Mirelei spunea...

Da ,cred ca asa e ,totul s-a schimbat .