Am fost acolo unde eu am crescut ,va-am mai povestit,in Federi com Pui.
Drumul este bun,iesim de pe soseaua principala ,o luam pe drumul comunal care urca ,incet, incet .Gandul imi zboara departe ,cu ani in urma ,cand pe acest drum nu erau masini ,doar basculante care carau minereul de baucsita,scos din galeriile din coama dealului,din cauza acestui minereu pamantul este rosu,oameni din cele trei sate ,circulau pe jos sau calare,la halta din Ponor ,parca era parcare de cai ,acolo erau legati ,la umbra ,pana veneau stapani lor ,care au plecat cu trenul ,la oras sa cumpere alimente sau sa duca la piata cate un sac de cartofi sau o spene cu cirese.
Incet ,incet ajungem la capatul drumului ,de aici nu se mai poate urca cu masina ,luam tot bagajul si incepm sa urcam pe jos cam 20 de minute ,ma opresc din cand in cand sa privesc in zare ,sa imi trag sufletul ,,am imbatranit "imi spun in gand acum nu mai pot urca repede asa cum faxceam cand eram copil ,urcam inaintea tuturor ,eram in varf cat ai zice peste.
Ajungem la casa bunicilor mei ,casa unde am crescut ,parca astept sa iasa bunica pe trepte si cu ochi inlacrimati sa ma imbrtiseze ,dar ma uit si astept in zadar ,ea s-a dus demult ,mormantul ei este aproape de casa in gradina.Dupa ce ne odihnim incept sa colind in stanga si in dreapta ,prin locuri cunoscute .Privirea imi este atrasa de padurea care se intinde linga casa ,dealul impadurit ,acolo imi duceam viata in fiecare vacanta de vara ,stiu si acum toate puturile fara fund din coasta ,aceste puturi au ramas in urma forari ,cautat minereu cel rosu ,este si o pestera,unde imi era foarte frica sa ma apropii,erau tufe si buruieni ,credeam eu ca acolo misuna serpi si cine stie ce lighioane,ce faceam eu pe coasta?eram ciobanas la oi,aveam cam 30 de mioare ,pe care trebuia sa la duc la pascut ,apoi seara trebuia se la mulg,offff,offff,ce mai viata .
Intru in sura si ma urc pe scara in podul plin cu fan ,parca ma vad cum stateam ascunsa in fan ,ce miros avea iarba proaspat cosita ,era ascunzatoarea mea in zilele ploioase ,acolo deveneam un soarece de biblioteca ,intr-o lada mare am gasit carti ,erau carti de scoala ramase de la tata ,unchiul si matusa mea ,erau roase pe alocuri de soareci ,dar eu le rasfoiam din scoarta in scoarta ,imi placeau pozele sau cine stie ce lectie pe care o vedeam,intr-un colt am gasit cateva reviste ,frumos colorate ,cu desene animate ,era revista ,,Arici pogonici",bunica ma tot striga ,dar eu nu raspundeam doar atunci cand terminat lectura,saracile oi trebuia sa manance atunci cand ma sinchiseam eu sa las cartile prafuite.
Vad mormintele ,imi iau o lumasnare si plec ,ma asteapta bunici ,stau acolo tacuti si nemiscati,in timp ce lumanarea arde ,ma uit in jur ,este atata liniste si pace,fara zgomote ,fara fum ,simt ca ma incarc cu energie ,respir aerul curat ,imi umplu plamani cu el ,imi era asa de dor de aceste locuri.Eram ca o sfarleze ,nu ramanea nici un pom in care sa nu ma catar ,cand era timpul cireselor stateam in cires pana imi umpleam burta ,nu mai puteam sa ma misc ,acum multi din acei ciresi sunt uscati ,mai au doar cateva crengi pe varfuri,multi au fost taiati ,dar au fost plantati alti noi ,ca de nu trebuie sa dispara cu trecerea timpului..Bunica aveaa cai ,erau niste cai mai mici ,cai pentru povara ,eu cand ii duceam la pascut ,la apa ,ma suiam calare pe ei asa fara sa,doar cu capastru in cap.Vara din 15 iunie si pana in 15 iulie se mutau cu tot calabalacul la munte ,acolo aveau o stana ,facuta din barne,printre barne se vedea afara ,cateodata mai lipeau gaurile cu balega de vaca ,acolo era un pat facut tot din lemn ,pe care se punea fan ,paturi ,o perina umpluta tot cu fan uscat ,deasupra patului ,era un raft care inconjura stana ,acolo era depozitate haionele ,intr-o parte erau vasele ,jos langa usa era vatra unde se facea focul si unde se gatea mancare,ce gust avea ,acolo era lumea noastra ,a copiilor ,eram mai multi, era singurul loc unde ne intalneam toti,unde ,dupa ce terminat treburile date ,ne puteam juca in voie .Eu aveam o vecina mai mare cu un an ca mine,toata ziulica stateam pe plai ,aveam o balta ,in care se strangea apa de ploaie,acolo ne mozoleam cu noroi de sus pana jos ,parca eram doi purcei.Eram si acolo cioban ,dar oile saracile ,erau tot la umbra ,nu trebuia sa ne deranjeze ,stateau mai mult flamande ,pana punea bunicul mana pe un bat si tinete frate,fugeam cat ne tineau picioarele,nu veneam la stana decat atunci cand auzeam vocea bunici ,care venea seara ,de la sapa sau fan,cand venea ma gasea plangand ,il certa pe bunicul ca avea treaba cu mine.
Ma trezesc din amintiri ,deja incepe sa picure ,vine ploaia ,barbati au cules ciresele in galeti ,este ora mesei ,facem cateva gratare ,pana se opreste ploaia,ca sa mai putem strange si visinile,doar nu plecam cu cosul gol!
Vreme trece repede ,o pornim agale catre masini,eu nu as vrea sa plec ,as mai sta macar cateva zile ,sa ma regasesc ,sa ma recrez,dar ma cheama datoria,imi promit ca ma voi intoarce in concediu ,atunci voi pute sta mai multe zile,oftez ,cu gandul ca mai este o luna pana atunci.
Pornim catre casa ,pe drumul care acum este asfaltat pana sus ,se merge usor ,acum toti batrani merg cu masinile conduse de nepoti sau copii,cai sunt uitati undeva intr-o gradina sau intr-un varf de munte,este mai usor cu masina si mai rapid .
Un comentariu:
Oare vom putea uita vreodata fericirea acelor ani? Eu ma cred fericita ca am avut ocazia sa zburd asa ca si tine cu mieii pe plai, sa duc vaca la pascut , sa dorm in podul cu fan si sa ascult poaia ce cadea pe acoperisul de sindrila.Catarat prin ciresii altora, jocuri si rasete pana se zburlea mosul la noi. Dar Mirela, acum privim cu alti ochi, dar Doamne dor mi-e de anii aceia! Ma trezesc lacrimand in autobuz de neputiinta de a mai avea ce am avut:acei ani in care eram Nica -fara- Frica si in care bunica ne chema la mulsin ulcici, iar mosul facea berbinte cand picura streasina si nu era de coasa.
Trimiteți un comentariu