marți, 14 iulie 2009


VRAJITOARELE De ce vrajitoare?o sa va povestesc o poveste de viata pe care o traiesc eu in fiecare zi.Deci eu lucrez salubritaitate ,adica matur strazile orasului,cu matura ,facuta din crengute de mesteacan,lumea care ne vede ,exclama ,,VRAJITOARELE,,dar nimeni nu se gindeste la munca pe care noi o facem ca intretinen curatenia orasului,ca ei sa se simta bine ,ne privesc cu mila cu scirba ,de multe ori ,cind intram in magazine si sunt linga noi se feresc de noi desi suntem mai curate si mai frumoase decit multi dintre ei,si unele avem mai multa scoala decit au uni directori,dar din unele motive am ales sa fim maturatoare,sunt si oameni care au alta mentalitate trec pe linga noi si ne saluta cu ,,sarut mina,,si sunt doctori ,directori ,si cine mai stie ce ......au respect fata de noi si de munca pe care o facem.Ma apuca ciuda ca romani nostri nu pretuiesc munca celor de jos ,nici eu nci celelalte nu lucram aici fiindca o ducem bine ,lucram ca sa cistigam si noi o bucata de piine amara ,daca nu am fi noi ar invada gunoaiele orasele ,dar cine respect curatenia?nimeni lasale sa lucre ca doar deaia le platim din bani nostri ,vociferaza multi,de parca noi nu platin taxe si impozite,dar totusi lucram pe mult pe putin .........OAMENI BUNI SUNTEM SI NOI FEMEI ,SUNTEM SI NOI OAMENI AVEM SI NOI SUFLET SI ORGOLIU NU NE MAI PONEGRITI

Aci la noi in Calan mai bine zis in jurul orasului este padure ,cind te uiti la dealurile impadurite nu poti sa nu spui ,cite frumuseti are Romania,in aceasta padure locuitori merg cu zecile la cules de ciuperci, este o sursa de venit si de cele mai multe ori de recreere.Cind ajungi in padure iti da o stare de liniste, de pace ,te deconecteaza de la grijile zilnice ,aici nu exista stres doar, liniste si iar liniste.In urma cu 30 de ani ,era o frumoasa cabana unde se tineau diferite serbari ca:ziua recoltei ,1mai si altele ,era foarte frumos ,muzica ,mici si cite ,si mai cite ,dar cum la noi nu rezista ce este frumos a disparut si aceasta cabana,de multe ori ajung pe ruinele ei si in minte imi vin acele vremuri,eram copii, dar a ramas intiparit in memorii .Of doamne de ce?nu stim sa pretuim natura si frumusetile ei?acum poienita este plina de deseuri :sticle ,pungi,si mai stie dumnezeu ce ,nu stim decit sa distrugem ,sa murdarim,oare pina cind?E asta este traim intro lume a vitezei nu mai observam detaliile,CE PACAT.

joi, 2 iulie 2009


ACUM 13 ani in data de 2 iulie intro zi ploioasa de vara s-a nascut primul meu copil ALEXANDRU-MIREL ,a fost o bucurie imensa cind lam vazut prima data si l-am pus la sin ,era atit de frumos si de firav ,a trecut vremea cu bune si cu rele si acum cind ma uit la el nu imi vine sa cred ca a crescut atit si ca are 13 ani.Ei cresc si noi imbatrinim ,viata isi urmeaza cursul normal ,azi miine o sa fiu bunica si strabunica.Sper dragul meu ca viata sa fie blinda cu tine si sa iti aduca numai realizari si bucurii.Sa cresti mare ,cuminte si sanotos,TE IUBESC dragul meu copil